X

poezii de George Topârceanu

Cântec

Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară…   Când de sub…

Taina nopţii

În lumina lunii doarme Casa dragii mele, I-au cuprins pridvorul tainic Ramuri de zorele.   Dulci chemări nelămurite Tremură departe.…

Proză

Ce muritor e omul din popor! De când există aburi şi benzină, Eu nu cunosc ceva mai muritor Ca omul,…

Fata tristă

Firul gândului frumos Un suspin mi-l taie, Că de-atâta vreme cos Singură-n odaie.   Şi doar mâna mea, cu greu,…

Pastel

Din asfinţit, de peste munte, Răsfrângeri roşii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte Şi-n Dunărea umbrită curg.   Dar unda…

Rândunelul

Un vânt şi-o ploaie necăjită S-au repezit ca din senin Şi răpăie prelung pe frunze Şi-mi culcă florile de crin.…

Păinjiniş

În plasa gândurilor mele de lumină Ţi-am prins imaginea: o viespe Subţire-n mijloc, ageră şi fină.   O adiere poate…

Epilog

Lângă ţărmul tristei mări M-am oprit pe-o stâncă. Apa tremură spre zări, Verde şi adâncă.   Sufletu-mi, împovărat De-o iubire…

Singuri

Dormi!… Un val de aer umed am adus cu mine-n casă. Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă, Iar…

Romanţă

O, vis al iubirii trecute! Sunt singur – omătul târziu Pătează aleile mute Şi parcul e încă pustiu.   Văd…

1908

Bine-ai venit, an nou! – Cu voie bună, Încrezători ţi-ngenunchem-nainte: Ne-aduci comoară de speranţe sfinte, Ori prevestiri grozave de furtună?……

Împăcare

Tovarăş scump de clipe grele Am vrut să-mi fii pe drumul greu: ţi-am dat nădejdea vieţii mele, Un cer senin…

Lumină

Visează plopul, nemişcat în soare, Şi umbra din el, neagră, îi curge la picioare…   Un melc îşi taie drumul…

Din tren

Ca un val de cer senin Prins în volbură nomadă Curge vântul cristalin Pe câmpia de zăpadă.   Fără urmă,…

Şoapte

În noaptea tristă care ne desparte, Tu poate simţi în jurul tău suspine Şi fâlfâiri de aripi şi de şoapte……

Şomerul

Umblând în sus şi-n jos pe bulevard, A poposit la umbră sub un gard, Şi-i trist fiindcă nimeni nu-l întreabă…

Câţi ca voi!

Sus, pe gardul dinspre vie, O găină cenuşie Şi-un cocoş împintenat S-au suit şi stau la sfat: – Ia te…

Vecina

Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină, Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, – Că ţi-am făcut…

Zi de vară

Linişte. Căldură. Soare. Sălciile plângătoare Stau în aer, dormitând. Un viţel în râu s-adapă Şi-o femeie, lângă apă, Spală rufele,…

Singurătate

Prin luminişul crângului tăcut, De-atâta vreme nimeni n-a trecut.   Copacii goi, în lungă nemişcare, Pe umbra lor ce stă-nălţată…

În taina nopţii

Pe cărare, lângă codru, Numai pasul meu s-aude… Ploaia picură din frunze Şi din ramurile ude.   Norii-ntunecaţi îmbracă Cerul…

Noapte de iarnă

Cad din cer mărgăritare Pe oraşul adormit… Plopii, umbre solitare În văzduhul neclintit,   Visători ca amorezii Stau de veghe…

Balada chiriaşului grăbit

Trec anii, trec lunile-n goană Şi-n zbor săptămânile trec. Rămâi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul şi plec!   Eu nu…

Balada munţilor

I   S-au ivit pe rând în soare, Jos, la capătul potecii, Turma albă de mioare, Noatinele şi berbecii.  …

Balada călătorului

O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlneşti o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică…

Broaştele

Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă. Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin. Era o lună plină în fiecare…

Noapte de toamnă

Murmur lung de streşini, risipite şoapte Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumină scapă…

Sfârşit de vară

Dacă liniştea pădurii adormite Nici o veste de-altădată nu-ţi trimite Şi pe freamăte pornite de departe Nu te-ajunge glas de…

Acceleratul

Peste fagi cu vârfuri sure A căzut amurgul rece. Înserarea mută trece Furişată prin pădure.   Spre apus abia s-arată…

Balada unui greier mic

Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată.   Lungă, slabă şi zăludă, Botezând natura…

This website uses cookies.