A fost odata un rege foarte avar, care se numea Midas. Era extraordinar de bogat, dar îşi dorea sa fie înca şi mai bogat. Deşi nu scotea bani din buzunar decat pentru lucrurile strict necesare, mereu îşi certa trezorierul pentru cheltuielile facute. Nu dadea niciodata de pomana, iar cei nevoiaşi plecau de la palat dezamagiţi. Regele îşi petrecea zilele în pivniţa, numarandu-şi bogaţiile şi privindu-şi în extaz comorile.
– Ce n-aş da sa fiu regele cel mai bogat din lume! Aş vrea sa am mai mult aur decat oricine! îşi spunea el în fiecare moment.
Într-o dimineaţa aparu un spiriduş.
– Cine eşti tu? îmtreba uimit regele Midas.
– Dupa cum vezi, sunt un spiriduş.
– Sper ca nu vei ramane multe zile pe aici. Anul acesta campiile nu au produs mare lucru şi nu avem prea multa mancare.
– Am venit sa-ţi recompensez cu ceva ghinionul, spuse spiriduşul. Cere-mi ce vrei şi dorinţa îţi va fi îndeplinita imediat.
Regele era buimacit; dar se gandi ca aceasta era ocazia de a primi tot ceea ce îşi dorise o viaţa întreaga.
– Daca puterea ta este adevarata, poţi face astfel ca tot ce ating eu sa se transforme în aur? întreba regele.
– Sigur ca da, dorinţa ta va fi îndeplinita, spuse spiriduşul şi disparu.
Regele Midas, ca sa se convinga de magia spiriduşuli, lua cateva monede de arama şi argint. Nici nu le atinse bine, ca acestea se transformara în unele din aur stralucitor.
Spiriduşul avea dreptate!
– Ce minunaţie! exclama regele ieşit din minţi, cu ochii stralucind de lacomie. Atinse un ulcior de porţelan şi acesta se transforma în aur. Apoi atinse toate tacamurile care erau din argint şi imediat acestea devenira din aur. Şi astfel, foarte mulţumit şi din ce în ce mai ambiţios, regele atinse toate obiectele pe care le avea la îndemana, transformandu-le în aur.
Deja regele obosise sa tot atinga obiecte şi cum îi era foame ceru sa i se aduca mancarea. Cand îi adusera bucatele într-un coşuleţ de rachita, regele vru sa ia o felie de paine dar aceasta se transforma într-o bucata dura de aur.
Regele ramase pe ganduri. Merse sa bea vin şi, cand puse mana pe vas, acesta şi bautura pe care o conţinea se transformara în aur.
– Vai, nu pot sa mananc, spuse cu tristeţe regele Midas. Merse în biblioteca sa citeasca, dar, cand lua o carte de pe raft, aceasta se transforma într-un bloc de aur. Din ce în ce mai îngrijorat, regele încerca sa-şi mangaie motanul preferat dar îl transforma în statuie aurie.
Vru sa miroasa un trandafir frumos, dar cand îl atinse îl transforma în aur. Înnebunit deja, vru sa se mai calmeze, calarind faimosul sau cal alb. Dar de abia daca îl atinse, şi acesta se transforma în statuie de aur. Atunci regele începu sa planga amarnic iar singura sa fiica îl auzi şi veni în graba sa-l linişteasca. Dar, cand regele îşi atinse fiica, aceasta se transforma de asemenea în statuie de aur.
– Aur blestemat! Lasa-ma sa traiesc! Tot ce am atins s-a transformat în aur şi pana şi singura mea fiica este acum o statuie!
– Vai, spiriduşule magic, fie-ţi mila de acest sarman rege, care orbit de lacomie s-a transformat în cel mai nenorocit dintre muritori!
Atunci aparu din nou spiriduşul şi, înduioşat de nenorocirea regelui, îl lepada de harul de a transforma în aur tot ce atingea şi-i spuse:
– Rege Midas, vreau ca asta sa-ţi fie învaţatura de minte şi sa nu uiţi ca aurul nu aduce fericirea şi ca avariţia nemasurata este izvorul nenorocirilor.
Regele i-a dat dreptate spiriduşului şi de atunci nu a mai ravnit la bogaţii, ci le-a împarţit celor nevoiaşi, devenind astfel un rege foarte iubit şi respectat de catre poporul sau.
