A fost odata un pinguin mic, dragalaş şi curat, gatit în fracul sau stralucitor. Toata lumea pinguinilor îi admira hainuţa argintie, luminoasa ca ziua, în partea din faţa, şi neagra, dar tot la fel de stralucitoare pe spate.
– Ce pui dragalaş! se minuna bunica-pinguin.
– Este foarte curat şi atent cu hainuţa sa-adauga matuşa-pinguin.
– Nu se murdareşte niciodata-se lauda şi buna sa mama.
Micul pinguin asculta impresiile familiei sale despre sine şi se bucura nespus, ba se umfla şi în puful sau moale ca zapada.
Şi pe cand doamnele pinguin serveau ceaiul, discuţia se încingea, ba de una, ba de alta, iar pinguinul Ping era tot cu ochii pe ghainuţa sa stralucitoare.
– Ping, nu vii cu noi la joaca? întrebau verii lui, amatori de saniuş pe derdeluş.
– Nu vin! Nu vreau sa ma murdaresc!
– Ping, nu vrei sa ne plimbam prin împrejurimi? îi propunea cu glas bland, aproape rugator, fratele sau.
– Nu. Nu vin. Nu vreau sa ma murdaresc. E mai bine în casa. Aici nu apar pericole. Nu poate sa-ţi murdareasca sau sa-ţi rupa nimeni haina. La saniuş te poţi agaţa de un colţ de gheaţa, poţi sa cazi, îţi poţi murdari hainuţa.
– Da, dar hainuţa se poate curaţa, cautau sa-l convinga ceilalţi pinguini.
– Ei, nu ma învaţaţi voi pe mine ce sa fac! Ştiu eu mai bine decat voi ce e de facut şi ce nu e.
Duminica, cand ieşeau la plimbare, Ping se aşeza frumos pe talpile tatalui sau şi acesta îl plimba, fara ca micul Ping sa faca nici cel mai mic efort.
Azi aşa, maine aşa, iata ca a venit timpul ca Ping sa mearga la şcoala.
În primele zile parinţii îl aduceau pe talpile lor şi îi ţineau şi ghiozdanul.
Vazand acest lucru, colegii lui au început sa-şi dea coate:
– Ce fel de pinguin este acesta?
– Nu ştie sa mearga singur?
– Ne face de ruşine neamul pinguinesc!
– Poate o fi bolnav…îşi dadea cu parerea unul mai înţelept.
– Sa-l întrebam! sa aflam adevarul!
Şi ajunşi în faţa, s-au grabit cu întrebarile:
– Te supara ceva? Nu poţi sa mergi? Nu poţi sa-ţi duci ghiozdanul? Ce ai?
– Nu am nimic, dar aşa vreau eu!
Colegii au început sa-l ocoleasca. Ping era singur…
Într-o zi, un pinguin a cazut într-o adancitura şi şi-a scrantit piciorul. Nu ştia ce sa faca. A strigat dupa ajutor. Ping era prin apropiere. A ajuns la el fara întarziere. Şi fara sa se mai gandeasca la hainuţa, nu s-a lasat pana ce nu l-a ajutat sa iasa din crapatura ivita între gheţari.
– Ping m-a ajutat! Datorita lui am fost salvat! Ping este un pinguin adevarat. Traiasca Ping!
Din ziua aceea, Ping şi-a caştigat admiraţia şi prietenia colegilor. Din ziua aceea, Ping a înţeles ce înseamna prietenia. Hainuţa îi era la fel de curata, dar nu acesta era lucrul cel mai important pentru el.
