Ştiţi ca zanele frumoase, cand vor, pot sa-şi ascunda patul, oglinda, tot palatul într-un mar. Spun doua-trei cuvinte şi, cat ţi-i castelul lor de mare, da buzna în mar cu coarnele turnurilor înainte.
Eu am dat de un mar fermecat, în care te poţi plimba în lung şi-n lat. Toata lumea a-ncaput aici, colorata ca pentru pitici. Izvoarele şi fluviile, pe care le avem, se afla-n el, facute ghem. Tragi de o aţa mai albastra şi, cand colo, pe ea, vezi ca scrie „Dunarea”. Munţii se afla şi ei la locul lor, spre cer ca un deget aratator.
Pot sa va spun în continuare ca aceşti munţi s-au format prin evaporare.
Demult, de tot, în locul lor era un fel de ocean, mai adanc decat cel mai adanc lighean. Dar a batut vantul, luand mereu valurile, pana a facut apa una cu pamantul. Aşa au aparut aceşti munţi de stei, care sunt uscaţi daca pui mana pe ei.
Unde voiam însa sa ajung, pe drumul cel mai lung?
Munţii înalţi sunt foarte importanţi. Asta se şi vede, sa se uite mai bine cine nu crede. Un urat sta langa un pisc ameţitor, în care suna aurul ca banii într-un ulcior. Altul trage cu un carlig dintr-o vagauna o blana de urs foarte buna. Şi mai departe, totul îşi are rostul lui, ce sa va mai spui.
Pietroaiele astea din jur arata cu varf şi-ndesat ca noi le-am fabricat. Facem din lana stelelor bidinele, vopsim noaptea casele cu ele. Batem apa pana scoatem din ea lumina, ca din lapte smantana. Soarele, care e de fier, zilnic rugineşte, şi rugina lui cade pe noi de ne-ncalzeşte. Noi o strangem în cearşafuri, umplem cu ele campul şi facem sa creasca mai repede graul şi porumbul.
Priviţi acum la maşinile care zbarnaie mereu şi înţelegeţi ce va spun eu: tehnica asta e foarte complicata, dar toata şmecheria sta într-o roata. Ea e tartorele, poţi face tot ce vrei cu ea, dupa cum se învarte aşa, ori altminterea.
Iata, pot sa încerc, daca o-nvart cu mana, e cerc. Poţi sa te joci pe langa casa, pana te striga la masa.
Daca încaleci pe ea, te duci fara sa te opreşti pana unde vrei sa creşti. O aşezi culcata, – e moara, macina faina toata. îi pui deasupra o casa şi niscai aripi de carton, poţi sa zbori cu ea la aerodrom. De-aia parinţii noştri, toţi, fumeaza şi fac roţi. Le leaga de copaci, de calea ferata, de vapoare, de şosele şi fac toate treburile cu ele.
