Era odata o fetiţa careia nu-i placea sa se spele şi nici sa se pieptene, din care pricina copiii au poreclit-o „Murdarica”.
Vazand-o atat de murdara, toti fugeau de ea. Într-o zi a plecat în padure sa-şi gaseasca un prieten de joaca. În calea ei a întalnit o veveriţa, careia i-a spus:
— „Veverita, veverita, joaca-te cu mine!”
— „Sa ma joc cu tine? Nici nu ma gandesc. Trebuie sa-mi matur casa şi sa-mi pieptan blaniţa. Pana acum am cules alune. Dar tu ce-ai facut de nu te-ai spalat şi pieptanat?”
Fetiţa n-a zis nimic, ci şi-a continuat drumul. Într-un tufiş a zarit doi iepuraşi.
— Iepuraşilor, iepuraşilor, nu vreţi sa ne jucam împreuna?
— N-avem timp de joaca, ne ducem la rau sa ne spalam; tocmai am terminat de mancat. Tu de ce nu te piepteni şi nu te speli?
…A rugat şi pe ursuleţ sa se joace, dar el avea treaba: îşi calca şorţuleţul si boneţica şi nici n-a bagat-o în seama.
Pe cand se pregatea sa iasa din padure, vazu un arici ce se zbenguia printre frunzele uscate.
— Ariciule, ariciule, nu te joci cu mine?
— Ma joc pentru ca am învaţat lecţiile. Stai puţi sa-mi chem şi prietenii. Dupa ce s-au saturat de joaca, Murdarica a întrebat:
— În padure nimeni n-a vrut sa se joace cu mine, numai voi! Pentru ce?
— Pentru ce? — raspunsera aricii privind-o miraţi — pentru ca te-am luat drept o aricioaica: ai parul ca nişte ţepi, faţa şi mainile îţi sunt negre ca taciunele! Acum vedem ca nu eşti decat o fetiţa murdara şi nepieptanata. Pleaca şi sa nu mai îndrazneşti sa te joci cu noi! Şi aricii s-au facut ghem de suparare.
Fetiţa n-a scos un cuvant; s-a dus acasa, s-a spalat, şi-a prins parul cu doua fundiţe roşii, mari, şi-a schimbat rochia, apoi a iesit în curte. Cand au vazut-o copiii, toţi au strigat:
— Joaca-te cu noi, fetiţa cu fundiţe roşii!
