A fost odata un taietor de lemne care muncea din greu ca sa-şi întreţina familia: taia lemne sus la munte; apoi le transporta în oraş într-o caruţa veche, trasa de doi boi şi le vindea.
Pe omul nostru îl chema Crab şi era foarte muncitor, deşi un pic naiv şi cam neştiutor.
Într-o zi servitoarea unui medic cumpara lemne de la el şi îl ruga sa i le duca pana acasa. Cand ajunse Crab, medicul tocmai manca. Înfometatul taietor de lemne, înghiţind în sec dupa mancarurile gustoase pe care le vedea, gandi ca, daca ar fi medic, ar putea manca şi bea tot ce şi-ar dori. Şi, întorcandu-se catre doctor îl întreba daca şi el ar putea sa fie medic.
– Bineînţeles, îi raspunse doctorul. Nu trebuie decat sa-ţi cumperi un abecedar dintre cele care au un cocoş desenat pe ele. Apoi îţi comanzi doua costume elegante şi pui pe uşa casei tale o inscripţie care sa spuna aşa: ”Doctotul Ştie-Tot” şi aştepţi clienţii. Vei vedea.
Naivul taietor de lemne, care nu înţelesese viclenia medicului, îşi lua ramas-bun de la el, mulţumindu-i pentru sfat şi, fara sa stea pe ganduri vandu caruţa şi boii în piaţa. Cu banii obţinuţi îşi cumpara doua costume şi un abecedar, şi, foarte încantat, merse acasa, unde îşi atarna pe uşa inscripţia pe care era scris: ”Doctorul Ştie-Tot”. Şi se puse pe aşteptat clienţii.
Înr-o zi veni un domn care întreba de Doctorul Ştie-Tot.
– Eu, care le ştiu pe toate, o sa va rezolv problema. Nu fiţi trist, bunule domn, îi raspunse Crab.
Cavalerul îi oferi o suma generoasa ca sa afle cine sunt pungaşii care îl furau. Astfel îl conduse pe Crab spre casa sa. Îi însoţi şi nevasta lui Crab, caci taietorul de lemne n-a vrut cu niciun chip sa mearga fara ea. Cand ajunsera, tocmai se servea pranzul, iar stapanul îi invita la masa pe doctor şi pe soţia acestuia.
Aparu atunci primul servitor care aducea bucate gustoase şi Crab îi spuse soţiei în şoapta:
– Margareta, uite-l pe primul!
Spuse asta, referindu-se la primul fel de mancare; dar servitorul, care era unul dintre hoţi, crezu ca se refera la el şi, întorcandu-se la bucatarie, le spuse colegilor sai:
– Suntem pierduţi! Doctorul asta le ştie pe toate şi şi-a dat seama ca noi suntem cei care l-au furat pe stapan, pentru ca atunci cand a intrat, i-a spus soţiei sale, în şoapta, ca eu sunt primul.
Cand cel de-al doilea servitor intra sa-i serveasca, Crab îi spuse iaraşi soţiei sale, referindu-se tot la felul de mancare:
– Margareta, acesta este al doilea!
Servitorul ieşi înspaimantat şi le povesti celorlalţi ce paţise. Acelaşi lucru se întampla şi cu cel de-al treilea servitor, şi cand aparu al patrulea, cavalerul îi ceru Doctorului Ştie-Tot sa ghiceasca ce aduce în castron. Vazandu-se într-o asemenea încurcatura, sarmanul taietor de lemne îngana întristat:
– Bietul Crab!
Şi, cum de fapt în castron se aflau crabi, stapanul casei crezu ca invitatul chiar ghicise.
Atunci servitorul îi facu semn falsului doctor sa mearga pana la bucatarie. Acolo servitorii îi marturisira ca sunt autorii furtului, dar ca regreta şi ca doresc sa înapoieze banii. Apoi îi promisera o mare suma de bani daca nu îi denunţa stapanului lor.
Doctorul accepta şi hoţii îi aratara unde este ascunsa prada. Pe urma, Crab se întoarse la masa şi spuse:
– Am sa caut în oracolul meu unde sunt ascunşi banii furaţi. Îşi scoase abecedarul şi începu sa caute pagina pe care era desenat cocoşul. Dar cum dadea paginile doua cate doua, nu o gasi.
– Aha, eşti aici şi va trebui sa ieşi! striga el.
Şi în clipa aceea, cel de-al cincelea servitor, care se ascunsese dupa un dulap, ieşi fuga, crezand ca se referea la el. În final, Crab îi divulga cavalerului locul unde erau ascunşi banii, pe care acesta îi recupera cu bucurie şi uimire, în acelaşi timp.
Doctorul Ştie-Tot primi din partea stapanului o mare suma de bani, iar din partea servitorilor o alta, pentru ca nu îi denunţase, şi astfel se îmbogaţi şi nu mai fu nevoit sa taie lemne niciodata.
