D-ale carnavalului

Persoanele
NAE GIRIMEA, frizer și subchirurg
IANCU PAMPON
MACHE RAZACHESCU, ce-i mai zice și CRĂCĂNEL
UN CATINDAT DE LA PERCEPȚIE
IORDACHE, calfa la Girimea
UN IPISTAT
DIDINA MAZU
MIȚA BASTON
UN CHELNER
O MASCĂ
MĂȘTI, PUBLIC, SERGENȚI DE NOAPTE

Într-un carnaval, în București.
ACTUL I

(Un salon de frizarie de mahala. Mobile de paie. Ușe și fereastra de pravalie în fund. La dreapta, în planul întai o ușe; în planul al doilea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un „paravent”)

SCENA I

IORDACHE, apoi PAMPON
IORDACHE (șade pe un scaun și da un brici la piatra, fredonand): „Și ma cere, mama, cere. — Cine dracul te mai cere? — Și ma cere d-un barbier…”
PAMPON (intrand prin fund): Aici este frizaria lui d. Nae Girimea?…
IORDACHE (sculandu-se politicos): Da, poftiți… Barba? parul?
PAMPON: Nimic…
IORDACHE: Atunci, poate, va spalați la cap?
PAMPON: Eu nu ma spal niciodata la cap, pentru ca sufar de….
IORDACHE: De masea? Știi cum ți-o scoț? Odata… pac!
PAMPON: Ei, nu de masea… sufar de batai…
IORDACHE: De batai ?… Știi cum le…
PAMPON: Ei! Lasa-ma-n pace, omule; nu ma spal la cap pentru ca sufar de batai de inima. Înțelege odata ca n-am venit pentru alișveriș.
IORDACHE: Atunci, pentru ce?
PAMPON: Am o trebuința cu d. Nae Girimea… Nu cumva ești d-ta?
IORDACHE: Nu, eu sunt calfa…
PAMPON: D. Nae nu este aici ?
IORDACHE: Nu, domnule; îl aștept: trebuie sa vie foarte curand…
PAMPON: Atunci îl aștept și eu… Se poate?
IORDACHE: De ce nu? Poftiți… (ii da un scaun)
PAMPON (dupa o mica pauza): Ma rog, la d-voastra se fac și abonamente?
IORDACHE: Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la „vivat concurența!” Sa pofteasca oricare daca le da mana; glumești d-ta? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri cu pudra, unt de migdale, livanta… Pentru frezat, spalat, bataturi, se platește supliment.
PAMPON: Și biletele de abonament le aveți cu o pecetie, ca asta? (arata biletul pe care-l scoate din portofel)
IORDACHE: Nu… asta este din ale vechi; gandesc ca numai asta a mai ramas. (îl examineaza) Pesemne ca d-ta ai luat biletul asta demult și ai plecat din București. Trebuie sa vi-l schimbam; pe astea le-am tras din circulație.
PAMPON (punand biletul la loc): Nu; e altceva cu biletul asta…
IORDACHE: Pana acu vreo trei luni le aveam așa, pentru iconomie adica: punea d. Nae pecetea pe o bucata de hartie ori de mucava, și pe urma la fiecare rasatura trageam cu cerneala o dunga, pana se facea douasprece. Acu, pentru ca ni s-a întamplat o istorie cu un spițer, a hotarat d. Nae sa dea la tipografie sa i le faca cu numere: l-am ras ? țac! i tai numarul.
PAMPON: Cu un spițer? Ce istorie?
IORDACHE: Al dracului spițerul! Închipuiește-ți d-ta! Lua un bilet. ÎI radeai, trageai o dunga. Sa zicem ca asta era marți; bun! Joi, iar o dunga; sambata, alta: trei dungi. Marțea ailalta, te uitai la bilet: numai o dunga. Peste asta mai trageam una; una și cu una doua. Joi mai trageam una, care va sa zica trei; bun! Marțea ailalta… biletul alb.
PAMPON: Alb?
IORDACHE: De tot…
PAMPON: Cum asta?
IORDACHE: Așteapta sa vezi, ca e frumoasa… A mers așa preț de vreo zece luni de zile, pana sa bagam noi de seama… Mușterii mulți… l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, și nu-i mai ții alta socoteala. Într-o sambata seara, vine spițerul, și nu știu cum din vorba, — era lume multa în pravalie, — lui d. Nae i se pare ca spițerul cere un bilet, și-mi zice: „Iordache, un bilet nou lui d. Frichinescu…”, așa-l cheama. Dar el… zice: „Eu bilet nou? n-am cerut; al meu e nenceput — …” și scoate biletul alb ca laptele… Mai, ce dracul! Ne uitam noi lung, eu și d. Nae, la bilet… pe urma ne uitam la spițerul, pe urma unul la altul, și d. Nae zice: „Bine!” și-i trage o dunga. Pleaca spițerul… Zice d. Nae: „Iordache, biletul spițerului e cu scamatorie; ia sa-l ținem noi de scurt: ori ca ne-a luat bilete, ori ca ne-a furat pecetia, ori ca și-a facut el alta pe model, ca prea se-ntinde abonamentul lui ca cașcavalul prajit…”
PAMPON: Ei, în sfarșitul sfarșitului ce era?
IORDACHE: Stai sa vezi. Al dracului spițerul! Asta era într-o sambata. Marți dimineața, alta dunga; — dar acum le însemnam și cu tibișir pe pervazul ușii; — doua; joi alta, trei, … sambata alta…
PAMPON (cam impacientat) : Patru…
IORDACHE: Joi…
PAMPON: Ei! spune odata, ca n-am vreme de stat.
IORDACHE: Parca ziceai ca aștepți pe d. Nae.
PAMPON: Bine, îl aștept, dar spune odata.
IORDACHE: Daca nu ma lași… Joi, un ras și un tuns, doua dungi: cinci și cu doua șapte; pe bilet șapte, pe ușe șapte. În sfarșit, sambata îl raz iar; dau sa scriu dunga: pe bilet erau patru și cu una acu cinci; pe ușe șapte și cu una opt. Spițerul nu știa ca mijlocește contabilitate dubla. Marți, pe ușe opt și cu una noua; pe bilet trei și cu una patru; și pe urma joi, pandește cand nu e d. Nae în pravalie, și intra; dupa ce-l raz, zice: „Scrie una, ca am luat bilet nou de la d. Nae…” Pe ușe noua și cu una zece…
PAMPON: Ei? prin urmare…
IORDACHE: Ei! prin urmare, ștergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor de la spițarie.
PAMPON: Și cum a ramas?
IORDACHE: N-a vrut d. Nae sa faca scandal, macar ca era de un procuror ceva. D. Nae, știi, mai galant, i-a luat biletul și vreo cinci franci cați i-avea în buzunar, i-a facut un moral bun, din porc și din magar nu l-a mai scos, i-a tras vreo doua palme și l-a dat pe ușe afara…
PAMPON (care a ascultat cu atenție, ca lovit de o inspirație) : A! ce idee mi-a venit! Parfumurile, odicoloanele, pomadurile, liubemurile Didinii!… Spițerul!… Da!… Zici ca biletele astea le-ați tras din circulație de mai bine de trei luni?
IORDACHE: Da.
PAMPON: Zici ca d. Nae a luat înapoi biletul cu scamatoria de la spițerul ?…
IORDACHE: Da.
PAMPON: Ei ? Spițerul în vreme de zece luni cat v-a tras pe sfoara, numai cu un bilet a lucrat?…
IORDACHE: Știu și eu?
PAMPON: Era peste putința. Atunci ați fi bagat de seama mai degraba… Ia adu-ți aminte bine.
IORDACHE: De unde sa-mi aduc aminte!… E de mult…
PAMPON: A! ce idee! sa vedem! Ma duc… ma întorc numaidecat… spune-i lui d. Nae ca am sa-i vorbesc… Viu cat mai degraba. (iese în fund. La ieșire se lovește cu Mița, care intra foarte agitata) A! pardon, madam!…

SCENA II

IORDACHE, MIȚA
MIȚA: Iordache! Unde e Nae ?
IORDACHE: Nu știu; a plecat de azi-dimineața și pana acuma nu s-a mai întors. Trebuie sa vie, ca sa ma pot duce și eu la masa.
MIȚA (trantindu-se pe un scaun) : Am sa-l aștept și eu…
IORDACHE: Dar daca vine tarziu, eu ce sa fac? sa rabd de foame? Trebuie sa închiz pravalia și sa ma duc la mancare…
MIȚA: Nu știu, nu voi sa știu de nimic… (patetica) Iordache…
IORDACHE: Ce?
MIȚA: Iordache, sunt nenorocita…
IORDACHE: A simțit Cracanel ceva…
MIȚA: Aș! Cracanel! — îți spui ca sunt nenorocita…
IORDACHE: Pentru?
MIȚA: Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, pana la nebunie… Tu știi cat l-am iubit?
IORDACHE: Ei! da. Ei! ce?
MIȚA (montandu-se treptat) : Nae ma traduce.
IORDACHE: Aș!
MIȚA: Ma traduce la sigur.
IORDACHE: Fugi de-acolo!
MIȚA: La sigur… De opt zile nu l-am vazut. Îi scriu: „Bibicule, Mangafaua pleaca maine miercuri la Ploiești, remai singura și ambetata; sunt foarte rau bolnava; vino, sa-i tragem un chef…” Și Naica nici nu-mi raspunde. Iubește pe alta, mi s-a facut semn. În carți cade mereu gand la gand cu bucurie, cu dragoste, cu temei, cu întalnire pe drum de seara cu o dama de verde.
IORDACHE: Aș! nu mai crede în mofturile carților, frate…
MIȚA: Trebuie s-o știu, trebuie s-o aflu… și sa vedem… 0 sa fie un scandal… dar un scandal… cum n-a mai fost pana acuma în „Universul”.
IORDACHE: Aș! nu-i nimica! ți-ai facut spaima de gelozie. (dand din umeri, urca pana-n fund, unde da piept cu Catindatul de la percepție)
MIȚA: Un mușteriu! poate ma cunoaște… Nu voi sa ma compromentez. Trec sa aștept în odaie. (iese pe dupa paravan în dreapta)

SCENA III

IORDACHE, CATINDATUL legat cu o basma la falci
CATINDATUL (catre public, coborand): Pfii! al dracului ma doare!… dar știi cum ?… lucru mare… Nu mai merge… M-am hotarat. Trebuie s-o încerc și p-asta…
IORDACHE (care l-a urmarit, coborand înainteaza un scaun pana în mijlocul scenii) : Ia poftiți! poftiți!…
CATINDATUL (hotarat): Știi s-o scoți? Scoate-mi-o!
IORDACHE: N-ai idee cum ți-o scot; pana sa clipești din ochi, o data, pac!… Ia poftiți! poftiți!…
CATINDATUL: Uf! mersi!
IORDACHE: Ia poftiți…
CATINDATUL: Ce n-am pus, domnule? Ce sa-ți mai spui? Ce n-am pus? Mi-am tabacit gingiile… Ce n-am pus?
IORDACHE: Ce sa-i pui, domnule? E odata vatamata, s-a ispravit: picaturi de radacina de clește.
CATINDATUL: Ce n-am pus?… În sfarșit, astazi m-a învațat unul de la noi de la percepție…
IORDACHE: A! d-ta ești de la percepție?…
CATINDATUL: Da, catindez pana la o vacanța. Nu e vorba, am cu ce trai; am parte în bogasierie la Ploiești; îmi trimete parale nenea Iancu; dar știi, orișicat poți zice, trebuie pentru ca sa-ți faci o cariera ca tanar…
IORDACHE: Mai e vorba…
CATINDATUL: A! eu aș fi avut parale multe, daca nu ma-n-curcam în tratație de amor pe vremea razboiului. O iubeam, o iubeam!… și ea ma traducea… cu un ofițer de itidenție.
IORDACHE: Ei, ș-acuma?
CATINDATUL: Acuma… nu-ți spui? catindez la percepție. (mahnit) Dar catindez de mult… Știi, catindezi azi, catindezi maine, o luna, doua, trei, un an… Bine, pana cand? Nu zic sa ma faca ajutor, ori reghistrat, domnule, dar macar acolo ceva.
IORDACHE: Adica sa te înainteze.
CATINDATUL: Macar un copist de clasa a doua.
IORDACHE: Și acuma cata leafa primiți în mana?
CATINDATUL: Nu ți-am spus ca sunt catindat? Nimic, de doi ani de zile, nimic. (șade)
IORDACHE: Nimic?
CATINDATUL: Nimic…
IORDACHE: Dar… reținere nu va face?
CATINDATUL: Asta, ce-i dreptul, nu…
IORDACHE: Tot e bine… Ei!… ia dezleaga-te.
CATINDATUL: Pentru ce?
IORDACHE: Legat, nu poci…
CATINDATUL: Ce?
IORDACHE: Pentru ca nu poți casca gura.
CATINDATUL: Pentru ce sa casc gura?
IORDACHE: Aminteri cum sa ți-o scot?
CATINDATUL: Ce sa-mi scoți?
IORDACHE: Ei, asta-mi place! pentru ce ai venit aicea?… Maseaua…
CATINDATUL: Maseaua?
IORDACHE: Ei da, maseaua. (merge și scoate instrumentele dintr-o masa) Știi cum ți-o scot?… pana sa clipești din ochi (revine langa Catindat) odata… pac!
CATINDATUL (care s-a sculat): Uf!
IORDACHE: Șezi…
CATINDATUL: Mersi, am șezut destul…
IORDACHE: Trebuie sa stai jos… ca sa am loc în sus sa trag… d-a-mpicioarele cum ?
CATINDATUL: N-o mai scoț… mi-a trecut.
IORDACHE: Cum ți-a trecut?
CATINDATUL: Nu ți-am spus ca m-a învațat unul de la noi de la percepție… zice c-a citit în cartea lui Matei.
IORDACHE: De la Matei citire?
CATINDATUL: Nu vanghelistul, asta e altul, e doftor de bataturi în Italia și face și vapsea pentru par…
IORDACHE: Ei?
CATINDATUL: Ei ? sa zicem ca ma doare! întai rabd cat pot… pe urma, pui doftorii; pe urma, daca vaz ca nu mai merge, ma duc hotarat la barbier sa mi-o scoața… bun! Cum intru…
IORDACHE: Ei! prin urmare…
CATINDATUL: Cum intru, zic serios: știi s-o scoți? scoate-mi-o! De par examplu, adineaori la d-ta… D-ta nici nu înțelegeai ce vreau eu… Și pe urma, ma dau în vorba, mai de una, mai de alta… Dar cand intru, simț odata ca un cuțit (arata la falca), cald, și pe urma rece; pe urma din vorba-n vorba, vii d-ta, subfirugul, cu cleștele: atunci deodata simț iar un cuțit… rece, și pe urma numaidecat cald… și pe urma nu mai simț nimic… Vezi d-ta, pesemne, nu știu cum devine care va sa zica de este al naturii lucru ceva, ca maseaua, în interval de conversație, de frica trece… Ei… al dracului italianul!
IORDACHE (care a ascultat cu multa atenție) : Fugi, d-le, cu superstițiile italienești… Îmi pare rau de d-ta, om tanar!… Bine, d-ta nu vezi cum e naturelul la toate, ca trebuie sa aiba o baza, macar cat de mica, dar sa fie baza. Ce nu are baza cum poate sa fie naturel ? ori sa-mi spui d-ta ca Matei ala al d-tale — ca eu nu-l cunosc — te-a învațat adica sa mergi prin ploaie fara umbrela și sa zici, numai așa la un capriț, ca e soare… și sa nu te ude… Auzi d-ta mofturi italienești!
CATINDATUL: Așa e, decat n-are a face cu maseaua. (face o grimasa în partea maselii)
IORDACHE: Ba prea are a face.
CATINDATUL: Ba nu. (alta grimasa)
IORDACHE: Ba da, tot lucru naturel…
CATINDATUL: Ba nu!… (alta grimasa) Hait!
IORDACHE: Ce?
CATINDATUL: Iar m-a apucat (începe sa se plimbe) dar rau… rau de tot…
IORDACHE: Vezi… vorba mea… știu eu…
CATINDATUL (oprindu-se în loc din umblet și cu un ton foarte hotarat): Știi s-o scoți? scoate-mi-o!
IORDACHE: Șezi…
CATINDATUL (hotarat): Adu cleștele. (șade)
IORDACHE (merge, ia cleștele și revine): Zi ca te-a ciupit un purice… odata… pac!
CATINDATUL (uitandu-se ținta la clește și apoi sculandu-se) : Mi-a trecut. Ai vazut? vorba mea… știu eu… Al dracului italianul!…
IORDACHE (plictisit) : A!
CATINDATUL (foarte mulțumit): Salutare, neica, și mersi! (pleaca)
IORDACHE: Stai, domnule!…
CATINDATUL: Nu mai pot… e tarziu… am treaba la canțilerie, am o groaza de avizuri de facut… Salutare, neica, și mersi! (iese repede prin fund)

SCENA IV

IORDACHE, apoi MIȚA.
IORDACHE: Așa haplea mai rar… Ce dracul face d. Nae de nu mai vine… Sunt aproape de douasprece… Ma leșin de foame. (Mița intra din dreapta) Mița? o uitasem!…
MIȚA: N-a venit Nae înca?
IORDACHE: Uite ce e, coana Mițo, d-ta tot zici ca-l aștepți; eu ma repez aici aproape sa-mbuc ceva și ma-ntorc numaidecat… nu-i așa? (își ia palaria)
MIȚA: Poți sa te duci.
IORDACHE: Da, nu pleci? Sa nu ramaie pravalia singura…
MIȚA (nervoasa): Ți-am spus o data: îl aștept pana maine, pana poimaine, pana o veni!
IORDACHE: Atunci ma duc… ma-ntorc la moment. (iese în fund)

SCENA V

MIȚA, apoi PAMPON
MIȚA: Sa-l aștept, da, sa-l aștept… Trebuie sa vie… Sa ma traduca pe mine Nae… și sa nu-mi razbun? Peste poate!
PAMPON (care a intrat): Ma rog, d. Nae n-a venit înca? (saluta)
MIȚA (aparte): Un muștiriu… (tare.) Nu, domnule, și eu îl aștept… Daca poftiți și dv. sa-l așteptați… vine ori dansul ori baiatul…
PAMPON: Mersi, madam. (șade, aparte) Curațica. (tare, dupa o pauza) D-voastra sunteți ruda, ori consoarta dumnealui…
MIȚA (trista): Nici ruda, nici consoarta, d-le… i sunt… adica i-am fost… amica… Am venit pentru o mica afacere.
PAMPON: Ca și mine…
MIȚA (oftand): La d-ta… nu poate fi ca la mine… La mine e chestiune de traducere.
PAMPON: În amor?
MIȚA (asemenea): Da, în amor…
PAMPON: Ca și la mine…
MIȚA: Ca și la d-ta?… Cum?
PAMPON: Mi se pare, adica nu mi se pare… sunt aproape sigur ca sunt tradus.
MIȚA: Ca și mine…
PAMPON: Și numai d. Nae poate sa ma puie pe urma aceluia care a devenit în chestiune… A! dar n-are sa-mi scape… Sunt hotarat! Am sa-i dau o curațenie spițerului sa ma pomeneasca!
MIȚA: E spițer?
PAMPON: Da, desigur, spițer. Aflasem adineaori cum îl cheama de la baiatul de aici…
MIȚA: De la Iordache…
PAMPON: Da; îmi spusese cum îl cheama, dar i-am uitat numele cu gandul la dovezi, — pentru ca am dovezi, — niște hartii pe care le-am gasit în odaie la Didina.
MIȚA: Didina…
PAMPON: Da, amanta mea, cel mai sacru amor, pentru care mi-am sacrificat cariera de militar, fiinca pana sa nu o cunosc am fost tist de vardiști la Ploiești… Și sunt turbat de gelozie! Toata noaptea n-am dormit…
MIȚA: Ah! mie-mi spui ce-i gelozia?… Numai o noapte n-ai dormit? Nu știi nimic! Cate nopți!…
PAMPON: Nu, az-noapte nu a devenit din gelozie, pentru ca nu începuse înca chestia… Am jucat la Podul Garlii conțina cu niște papugii pana la șase az-dimineața… I-am ras…
MIȚA: Sa nu te bucuri… Și eu caștig la conțina, dar ce folos! noroc la carți, nenoroc la amor…
PAMPON: Aș! la mine nu e noroc, e știința: îi iau la sigur… poate ca sa am o goana nebuna, sa pierz. Eu joc conțina oarba cu fantele, și am eu merchezul meu. Bunioara, carțile le țiu în stanga și joc cu dreapta; am batut cu fantele, pui carțile batute jos, și fantele la loc în mana stanga, pentru alta ocazie… Az-noapte i-am stins…
MIȚA (plictisita) : Nu mai vine Nae…
PAMPON: Astfel dar az-dimineața, conița mea, pe la șase ceasuri, ma întorc acasa, la Didina; bat în ușe, se scoala somnoroasa și-mi deschide. Era înca întunerec; aprinz lumanarea… Dar, cand viu prea tarziu, e totdeauna suparata și-ncepe sa ma certe… Acuma nu zice nimic: se-ntoarce, pardon, cu fața la perete și tace. Zic eu (Mița plictisita s-a sculat și se plimba) în gandul meu: e suparata… s-o las sa doarma; cand o vedea maine c-am caștigat trei poli, îi trece… Dau sa ma dezbrac și vaz jos langa mescioara doua hartiuțe. M-aplec — cum le-am vazut am simțit un fior rece, — m-aplec, le iau: ce era? Un bilet de abonament la frizaria model a lui d. Nae Girimea…
MIȚA: Nae Girimea?… (se intereseaza)
PAMPON: Da, și un bilet de amor de la o dama catre „Bibicul” ei…
MIȚA: „Bibicul”?
PAMPON: Da, catre spițerul… Sa vezi cum am aflat pe urma ca e spițer.
MIȚA (aparte) : „Bibicul”! S-ar putea?
PAMPON: Cum am citit hartiuțele și am vazut pecetia pe bilet: „Frizaria model, Nae Girimea”, mi-am luat iar paltonul și bastonul și am ieșit binișor; Didina adormise iar. Ma duc la poliție, cercetez și aflu ca aici e frizaria. Am venit; d. Nae nu era aici. Baiatul mi-a spus ca bilete de astea…
MIȚA (interesandu-se nerabdatoare) : În sfarșit?
PAMPON: În sfarșit, ce mai sa lungim vorba degeaba, conița mea, spițerul este… Dupa cate mi-a spus baiatul, am fost cu biletul la o spițarie, am spus ca aveam ceva scris pe el și s-a șters cu un fel de asenție și ca aș vrea sa știu ce era scris… se poate? și spițerii nu știu ce-a facut, ce-a turnat pe bilet, — mirosea a spirt de țiperig — și-n doua minute a ieșit iar dungile la loc…
MIȚA: Sa fie cu putința?…
PAMPON: Le-am numarat: sunt cinzeci și cinci de dungi… Spițerul mișel! l-am prins mai rau decat d. Nae: o sa-i dau o curațenie… sa-i rup șalele!…
MIȚA (aparte): Sa fie Nae? A! ce razbunare ar fi! (tare) Domnule, zici ca biletul de amor este catre „Bibicul” ?
PAMPON: Da!
MIȚA: Și este iscalit de cine?
PAMPON: „A ta adoranta, Mița…”
MIȚA: Mița! A! Dumnezeule!
PAMPON: Ce?
MIȚA: Domnule, ești sigur ca e spițer?…
PAMPON: Firește… Mai sigur se poate? Biletul era alb… spirt de țiperig și d-odata cinzeci-și-cinci de dungi… Le-am numarat… poftim sa le numeri și d-ta…
MIȚA: Și ai venit aici pentru ca sa afli numele omului cu chestia de traducere?
PAMPON: Da.
MIȚA: Eu am o presimțire…
PAMPON: Care?
MIȚA: Cum este amanta dumitale?
PAMPON: Cum sa fie adica?
MIȚA: De roșu, de ghinda, de toba, ori de verde?
PAMPON: De verde…
MIȚA: De verde?
PAMPON: Da.
MIȚA: Și ai la d-ta biletul catra „Bibicul”, pe care zici ca l-ai gasit în odaia damii de verde?
PAMPON: Da.
MIȚA: A sa-l vaz degraba…
PAMPON (dandu-i biletul): Iacata-l.
MIȚA (ia biletul, îl privește și face o mutra grozav de disperata) : A! am sa-mi razbun!… (solemna) Domnule, nu te juca cu inima unei femei nenorocite… Spune drept: biletul asta l-ai gasit în odaia amantii d-tale ? Jura…
PAMPON (grav) : Pe onoarea mea!
MIȚA: Uita-te la biletul asta… l-ai citit? (citind nervos.) „Bibicule, Mangafaua pleaca maine miercuri la Ploiești, remai singura și ambetata; sunt foarte rau bolnava: vino negreșit, am pofta sa-i tragem un chef… A ta adoranta, Mița…” Ai vazut biletul?… Acuma uita-te la mine bine…
PAMPON: Ei? (îi ia înapoi biletul)
MIȚA: Ei! Eu, eu sunt nenorocita care am scris biletul asta…
PAMPON: Se poate?
MIȚA: Da, se poate… (dezolata) Și omul care a fost la Didina dumitale este amantul meu!…
PAMPON: Amantul dumitale? Spițerul?
MIȚA: Ce spițer? nu-i spițer… (framantandu-se) A! trebuie sa am o explicație… 0 sa-mi razbun… o razbunare teribila!
PAMPON (același joc): Amantul dumitale? trebuie sa-l știu și eu, trebuie sa-l vaz. Eu nu ma mulțumesc pe razbunarea dumitale… Trebuie ca sa-mi razbun eu!… (se plimba turbat)
MIȚA: Juri sa ne razbunam împreuna?
PAMPON: Jur!

SCENA VI

ACEIAȘI – IORDACHE
IORDACHE (venind repede din fund) : Coana Mițo, ești aici? Vine.
MIȚA: Nae…
PAMPON: D. Nae.
IORDACHE (dand pe Pampon la o parte și luand pe Mița în partea cealalta) : Pardon. (Miții) Vine Cracanel al d-tale. Viu într-un suflet de la birt din colț… Cracanel a intrat în birt, a întrebat de pravalia lui d. Nae Girimea, și baiatul l-a îndreptat aici. Ascunde-te iute… vine, trebuie sa fie la ușe.
MIȚA: Cracanel! ce cauta?
IORDACHE: Treci degraba în odaița. (Mița pleaca spre dreapta pe dupa paravan)
PAMPON: Te duci?
MIȚA: Da… (lui Iordache) Cand o pleca, da-mi de veste… fa-i vant degraba…
PAMPON: Bine, da chestia noastra cum ramane? (o urmarește pana la ușe)
MIȚA: Mai vorbim noi. (iese repede în dreapta închizand ușa dupa ea)
PAMPON (aparte): Ciudat lucru! sa fie vreo moftangioaica?… (lui Iordache) Ma rog, cine e persoana asta?
IORDACHE: E o dama…
PAMPON: Bine, dama… O vaz eu ca e dama, dar cine e? (Cracanel intra)
IORDACHE (încet lui Pampon): Lasa ca-ți spui eu…

SCENA VII

ACEIAȘI — CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL: Ma rog aici este d. Nae frizerul?
IORDACHE: Aici este… da… nu-i acasa.
CRĂCĂNEL: Dar… ma rog, se-ntoarce?
PAMPON (lui Iordache aparte) : Cine-i domnul asta?
IORDACHE (încet lui Pampon) : Lasa ca-ți spui eu…
CRĂCĂNEL: Aud?
IORDACHE: Nu crez sa se întoarca așa degraba… Daca aveți trebuința chiar cu d-lui, atunci poftiți mai pe seara, poate sa-l gasiți…
CRĂCĂNEL: În sfarșit, eu tot mai pot aștepta; poate sa vie. (șade)
IORDACHE: Așteptați degeaba, domnule, vine foarte tarziu…
CRĂCĂNEL: De unde știi? poate vine mai curand…
IORDACHE (încet lui Pampon) : Cum dracul sa-i fac vant?…
PAMPON: Daca spune o data omul ca vine deseara…
CRĂCĂNEL: Ei, poate sa am noroc. Nu știi d-ta? de cate ori pleci sa stai un ceas și stai cinci… Ei, de ce adica sa nu pleci o data pentru șapte și sa stai numai unul?… (se gatește în fața unei oglinzi, își piaptana barbetele și chelia, ia o gazeta și se pune pe citit. — Iordache și Pampon dau din umeri. Pampon scoate o pereche de carți și-ncepe sa se joace cu ele pe genuchi. Iordache merge la ușa din dreapta)
MIȚA (scoțand capul pe ușa) : Fa-i vant!
IORDACHE: Nu e chip… Zice ca vrea s-aștepte…
MIȚA: Ce dracul cauta aici?
IORDACHE: Știu eu… cauta pe d. Nae…
MIȚA: Nu-nțeleg.
IORDACHE: I-am spus ca d. Nae vine deseara, și tot zice ca-l așteapta… A! stai, ca îi am eu leacul…
MIȚA: Domnul alalalt s-a dus ?
IORDACHE: Nu, e aici…
MIȚA: Sa m-aștepte… Bate-mi în ușe cand l-ai exoflisi pe Cracanel…
IORDACHE: Îl exoflisesc acuma, sa vezi… (coboara în scena. Mița își retrage capul și închide ușa. Lui Pampon) — Dama a zis s-aștepți…
PAMPON (încet) : Bine…
IORDACHE (catre Cracanel , care e cufundat în citirea jurnalului) : Ei, boierule, d. Nae nu mai vine… Eu trebuie sa-nchiz pravalia… am treaba sa ma duc în targ…
CRĂCĂNEL (lasand gazeta) : A! închizi?… Atunci, daca închizi, trebuie sa ma duc și eu…
PAMPON (strangandu-și carțile) : Firește ca trebuie sa te duci, nu o sa te încuie aici.
CRĂCĂNEL: Daca e așa… salutare… Ma-ntorc eu mai tarziu… (iese în fund)
IORDACHE: Cu plecaciune… S-a dus! uf! Al dracului dobitoc!… De ce mușterii am eu parte astazi!
PAMPON: Ma rog, cine e negustorul asta?
IORDACHE: Uratul asta? Este amantul damii de colo…
PAMPON (sarind): Amantul damii de colo?…
IORDACHE: Da.
PAMPON: Care a vorbit cu mine adineaori?… Mița?
IORDACHE: Da, da!
PAMPON (fioros): Bibicul ei? Ăsta e Bibicul?
IORDACHE: Ei, da, frate, cand îți spui o data; e amantul damii de colo… Ce te prinde mirarea?…
PAMPON (care și-a luat palaria și bastonul degraba) : Am pus mana pe Bibicul! Nu-l las nici mort! nici mort! (se repede și iese glonț pe ușa din fund)

SCENA VIII

IORDACHE, NAE, apoi MIȚA
IORDACHE: Ăsta este nițel cam țicnit… De ce mușterii am parte eu astazi?… Frumos carnaval! S-o scoț pe Mița. (Nae intra) D. Nae, în sfarșit! credeam ca nu mai vii.
NAE: De ce?
IORDACHE: Te-a cautat doi inși…
NAE: Cine?
IORDACHE: Unul nu știu cum îl cheama, alalalt era Cracanel…
NAE: Cracanel?…
IORDACHE: Da; și coana Mița… e aici.
NAE (strambandu-se) : Mița aici ? Nu i-ai spus ca nu sunt acasa și ca viu tarziu ?
IORDACHE: I-am spus, da a zis ca te așteapta pana maine, pana poimaine… Am profitat de ocazie și m-am dus la birt în colț sa mananc ceva. N-apucasem sa gust de doua ori, și hop! Cracanel vine-n birt și-ntreaba pe baiat unde e frizeria model a lui d. Nae. Am alergat degraba sa dau de veste coanii Miții… Era aici și negustorul alalalt; zice ca are un bilet de abonament sa-l schimbe, ori sa te-ntrebe ceva… în sfarșit nu știu bine…
NAE: Care va sa zica Mița e aici?
MIȚA (care a crapat ușa mai dinainte și a auzit ultimele vorbe ale lui Iordache, coborand) : Aici, Bibicule; ce, îți pare rau?
NAE (facandu-se vesel) : Sa-mi para rau? cum sa-mi para rau?… Se poate?
MIȚA (trecand pe langa Nae, încet) : Trimete de-aici pe Iordache. Am sa-ți spun ceva între patru ochi…
NAE (facandu-se ca n-aude) : Auz?
MIȚA: Iordache, daca nu mai ai treaba, fii bun și ne lasa; am sa-i spui ceva lui d. Nae în secret…
IORDACHE: Ma duc… sa-mi ispravesc porția de varza. (iese în fund)

SCENA IX

MIȚA, NAE. Mița merge și încuie ușa din fund
NAE: Pentru ce încui ușa?
MIȚA (în fund) : Poate sa vie iar cineva sa ne faca deranj… Am sa-ți spui ceva în liniște… (pauza) Nae! (coboara încet, emoționata) Bibicule! nu ma mai iubești… (un pas și se oprește)
NAE (d-abia întorcandu-se) : Ei na! de unde ți-a mai venit ș-asta-n cap ?
MIȚA (înca un pas) : Pentru ce n-ai venit alaltaieri seara cand ți-am scris ?
NAE (același joc) : Eram bolnav alaltaieri…
MIȚA (coborand, cu energie) : Minți!… Ai primit biletul meu?
NAE: Da.
MIȚA: Unde mi-e biletul? Arata biletul…
NAE (dupa ce se cauta prin toate buzunarele) : Pesemne ca l-am pierdut.
MIȚA: L-ai pierdut? Unde l-ai pierdut?
NAE: Știu eu unde l-am pierdut? daca știam ca-l pierz, firește ca nu-l pierdeam…
MIȚA: Nu știi unde l-ai pierdut?
NAE: Nu…
MIȚA (strașnica) : Bibicule! Bibicule!
NAE: Ei?…
MIȚA: Vezi tu sticluța asta? (scoate din buzunar o sticluța mica și i-o arata)
NAE: Ei, ce?
MIȚA: Știi ce are înauntru?
NAE: Cerneala…
MIȚA: Nu cerneala, Naica,… vitrion englezesc!
NAE (dandu-se înapoi) : Vitrion? ești nebuna?
MIȚA: Da, vitrion! ți-e frica?
NAE: Firește ca mi-e frica, na!
MIȚA: Pentru ce, daca te știi curat?
NAE: Pentru ca tu nu știi ce e vitrionul…
MIȚA: Ba da… e un fel de metal…
NAE: Nu știi ce poate face ?
MIȚA: Ba da; parlește, Naica; arde, Bibicule, momentan tot, tot, și mai ales ochii!
NAE: Da-mi sticluța…
MIȚA: Aș!
NAE: Pentru ce sa ții asemenea lucruri ? pentru ce ?
MIȚA (vrand sa izbucneasca) : Pentru ce?… Îmi trebuie…
NAE: Pentru ce îți trebuie?
MIȚA (izbucnind): Pentru ce? (cu un gest mare, care face pe Nae sa-și acopere ochii, dandu-se repede înapoi) Pentru dumneatale, musiu Naica, și pentru Didina dumitale!…
NAE (palind): Care Didina? tu știi ce spui!
MIȚA: Știi și d-ta mai bine decat mine; nu umbla cu mofturi, șarlatane. Care Didina, ai? Didina, pentru care ma traduci pe mine; Didina, pe care o iubești; Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile!
NAE: Nu e adevarat, am stat acasa bolnav.
MIȚA: Minți! Adineaori spuneai ca nu știi unde ai pierdut biletul… Sa-ți spui eu: biletul meu l-a gasit în odaie la Didina d-tale respectivul ei.
NAE: Respectivul ? Pampon ?
MIȚA: Vezi! vezi! știi cum îl cheama; da, unul înalt, barbos, fioros, cu care o sa ai a face chiar astazi; pentru ca s-a întalnit cu mine aici, mi-a aratat biletul meu, și eu i-am declarat ca omul cu traducerea este acela care ma traduce și pe mine, (Nae se plimba agitat) amantul meu, fidelul meu amant, caruia eu (obidita) i-am fost întotdeauna fidea.
NAE: Ce-ai facut?
MIȚA: Pampon te cauta sa te omoare… A! dar pana sa-și razbune el, am sa va omor eu, eu! pe Didina, pe tine, și pe mine!… (se trantește pe un scaun desperata și isterica și-și ascunde capul în maini)
NAE (apropiandu-se binișor de ea și cautand s-o mangaie) : Mițo, neica, vino-ți în fire…
MIȚA: Lasa-ma! (îl respinge)
NAE (apucand-o în brațe și cautandu-i buzunarul): Nu; nu te las, pentru ca te iubesc… numai pe tine… te iubesc… numai… pe… tine… (a gasit buzunarul, a luat sticluța, se ridica repede și schimband tonul) înțelege ca e încurcatura la mijloc. Mi-ai pus pe nebunul de Pampon în cap.
MIȚA: D-ta ți l-ai pus…
NAE: Vrei scandal cu orice preț?
MIȚA: Da, (ridicandu-se) vreau scandal, da… pentru ca m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat ca sunt fiica din popor și sunt violenta; ai uitat ca sunt republicana, ca-n vinele mele curge sangele martirilor de la 11 Fevruarie; (formidabila) ai uitat ca sunt ploieșteanca — da, ploieșteanca! — Naica, și am sa-ți torn o revuluție, da o revuluție… sa ma pomenești!…
NAE (cam zambind) : Nu fi nebuna!… Ce-o sa faci ?
MIȚA (cautand sticluța în buzunar) : Ce sa fac? (n-o gasește; se uita ratacit împrejur… Nae i arata de departe, razand, sticluța; ea da un țipat) A! mi-ai furat sticluța, scamatorule! (repezindu-se la el pe dupa mobile) Da-mi sticluța, șarlatane, mizerabile, infame! (se aud batai tari în ușe)
NAE: Taci! bate cineva!
IORDACHE (de afara): Deschideți! deschideți degraba!
MIȚA: Nu vei deschide, pana nu-mi dai sticluța! (se pune în dreptul ușii. Nae o da în laturi, trage ivarul și deschide. Iordache intra repede)

SCENA X

ACEIAȘI — IORDACHE
IORDACHE: Vine Cracanel turbat… S-a facut scandal; l-a batut alalalt care era aici… (Miții) Ascunde-te… Vine!
MIȚA (apelpisita):Nu mai voi sa știu de nimic… Sa vie oricine… Voi scandal… voi sa mor!… (se repede sa ia un brici; Iordache se uita afara prin ușe)
NAE (repezindu-se și smulgandu-i briciul, o apuca de amandoua mainile și o taraște spre dreapta) : Aide dincolo, sa-ți dau sticluța.
MIȚA: Nu.
IORDACHE (de la ușa) : Fugiți, iacata-l, fugiți!…
NAE: Haide! (taraște pe Mița cu multa lupta și iese cu ea în odaia din dreapta, pe dupa paravan)

SCENA XI

IORDACHE, CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL (intrand prin fund furios, cu palaria stricata și tavalita. Iordache se da la o parte) : A! asta nu, asta nu poate sa ramaie jos!… Ai mai pomenit d-ta una ca asta, d-le?
IORDACHE: Ce, d-le?
CRĂCĂNEL: D-le, adineaori știi ca am plecat de aici.
IORDACHE: Da.
CRĂCĂNEL: N-apuc s-ajung în colț și auz pe urmele mele: „Pst! pst! Bibicule!” Pe mine ma cheama Telemac, Mache, nu ma cheama Bibicul. Îmi vaz de drum… Iar: „Pst! pst! Bibicule!” Eu merg înainte… Cand ma pomenesc ca m-apuca cineva pe la spate de guler. Ma întorc. Zice: „Te faci ca n-auzi, Bibicule, ai?” Eu zic: „Nu ma cheama Bibicul, d-le, ma cheama Telemac, Mache”. — „Bibicule, zice el, deodata; ești un mizerabil! ai facut un abuz mare; ai înșelat o femeie, dar ai a face acuma cu un barbat. De mult te caut. Avem sa ne rafuim amandoi. Acu nu-i vreme, dar pana una alta, ca sa știi cu cine ai a face, poftim o arvuna!”… N-apuc sa raspunz, domnule, și șart! part! trosc! pleosc! patru palme: îmi turtește palaria și mi-o arunca cat colo. Pana sa ma plec s-o ridic, infamul se suie într-o trasura și pleaca… Chem sergentul… nimini!… A! dar trebuie sa știu cine este dobitocul asta smintit… trebuie sa știu! Cum îl cheama?
IORDACHE: Știu eu cine e ala?
CRĂCĂNEL: Este mizerabilul care era adineaori aici cu d-ta, cand am venit eu.
IORDACHE: Nu știu cum îl cheama…
CRĂCĂNEL: Trebuie sa știi, trebuie sa-mi spui: nu plec de aicea pana nu aflu; chem poliția, fac scandal!… (se plimba facand gesturi exasperate)

SCENA XII

ACEIAȘI – CATINDATUL, NAE, apoi PAMPON
CATINDATUL (intra prin fund, cu mana la falca, vaitandu-se) : A! a! a! m-a apucat rau… (se trantește pe un scaun)
IORDACHE: Și ai venit iar la doftoria lui Matei? nu mai merge, tanarule…
CRĂCĂNEL: D-le, înțelege odata și spune-mi…
NAE (ieșind din odaie și coborand) : Ce e? Ce e, domnule?
CRĂCĂNEL: Domnule! Un dobitoc, un infam, care era adineaori aici, m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul…
NAE (aparte) : Pampon a fost! (catra Iordache încet) Treci dincolo, i-a venit rau nebunii. (Iordache iese iute la dreapta)
CATINDATUL: A! a! a! (se zvarcolește pe scaun)
NAE (Catindatului) : Ce e? d-ta ce poftești ?
CATINDATUL (sculandu-se și aratandu-și falca, hotarat): Știi s-o scoți ? scoate-mi-o!
NAE: Șezi. (Catindatul șade)
CRĂCĂNEL: Domnule, n-am vreme de stat. Spuneți-mi cum îl cheama…
NAE (alegandu-și instrumentele): Nu știu, domnule, de unde vrei sa știu eu numele la toți mușteriii! (catra Catindat) A din fund de tot? (Catindatul da din cap ca da) Dezleaga-te. (Catindatul face fasoane. Nae îl apuca cu putere și-l dezleaga)
PAMPON (aparand în fund): Aha! Bibicule, iar d-ta! (Cracanel se da înapoi)
NAE (cu un ochi la ce se petrece între Pampon și Cracanel, și cu altul la Catindat, pe care îl ține cu putere cercand sa-i vare mana în gura, și care se zbate și nu vrea sa se lase) : Numai s-o vaz! n-o scoț!
CRĂCĂNEL (înaintand un pas spre Pampon, facandu-și inima și voind sa-i dea fiori): Domnule! ma cunoști d-ta pe mine?
PAMPON: Cum sa nu, Bibicule! (se apropie binișor de Cracanel, și vrea sa-l apuce)
CRĂCĂNEL (scapand și ocolind pe dupa mobile) : A! ajutor! poliție! vardist! (Pampon îl urmarește neîmpacat; Cracanel vrea sa iasa prin dreapta pe dupa paravan, se întalnește piept în piept cu Iordache care intra, și care-l respinge)
NAE (care dupa o lupta, a reușit sa vare mana în gura Catindatului) : Șezi binișor!
CATINDATUL (gemand cu gura înfundata și zvarcolindu-se) :A! a! a!
IORDACHE (care a venit de dupa paravan, încet lui Nae) : I-a venit pandaliile, era sa-și taie gatul cu briciul.
CRĂCĂNEL: E nebun! ajutor! poliție! vardiști! (iese în fuga mare prin fund)
PAMPON: Stai, Bibicule! (iese furios dupa el)
NAE (tragand cu putere) : Nu mișca! (dupa ce a tras, iese repede în dreapta, urmarit de Iordache)
CATINDATUL (vaitandu-se cu mana la falca) : A! a! a! Mi-a scos alta! Masea nevinovata, domnule!…
Cortina

ACTUL II

(0 sala de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala. Doua uși în fund; cea din dreapta dand în bal, cea din stanga într-un coridor de langa bal. La stanga, în planul din fund, o ușe a cabinetului de toaleta; la dreapta, planul întai, o ușe dand în sala principala a bufetului. În scena, mese pentru mancare, una în fund între cele doua uși, doua în fața, una la dreapta, alta la stanga. La ridicarea cortinii, se aud masurile din urma ale unui valț, și se vede prin ușa din dreapta, în fund, mișcarea balului)

SCENA I

CATINDATUL, în costum și cu masca scoasa șezand la masa din stanga și band rom cu un paharuț, apoi CHELNERUL
CATINDATUL (batand în masa) : Chelner!…
CHELNERUL (d-afara) : Vine!…
CATINDATUL: Am început sa ma încalzesc… ori magnetismul… ori electricitatea lui Matei… nu știu ce e… dar lucreaza. Am început sa ma-ncalzesc. (bate în masa)
CHELNERUL (din dreapta) : Vine, vine!
CATINDATUL: Unul de la noi de la percepție m-a învațat! „Vrei sa-ți treaca? mananca, bea, fa petreceri și magnetizeaza-te, dar magnetizeaza-te strașnic cu jamaica…” și… ma magnetizez. (bate în masa tare) Pfu! Cald!
CHELNERUL (d-afara) : Vine, vine, vine!
CATINDATUL: Nenea Iancu, saracul, daca ar ști cum ma magnetizez… și unde? (scoate de sub costum din san o scrisoare și o citește cu chef) „Am aflat ca umbli prin cafenele și pe la baluri; daca mai aflu astfel de chestii, nu-ți mai trimet nici un gologan, viu sa-ți lungesc urechile; te iau înapoi la pravalie, și te pui la ipitropie, magarule…” Mie adica îmi scrie nenea Iancu. (bate tare în masa)
CHELNERUL (intrand din dreapta) : Vine!…
CATINDATUL: Socoteala și-nca un rom… asta e al patrulea…
CHELNERUL: Ba al cincilea…
CATINDATUL: Ba al patrulea…
CHELNERUL: Al patrulea l-ați baut… și cu unu, care îl comandați acuma, cinci…
CATINDATUL: Așa, cu al d-acuma?… da. (Chelnerul iese în dreapta) Pfu! cald mi-e… lucreaza magnetismul… I-am dat de leac!… Vezi ce e cand nu știe cineva?… Era aproape de mintea omului; durerea devine din masea, maseaua devine din raceala, raceala devine din frig; — din cald devine ca nu mai e frig; daca nu mai e frig, va sa zica ca raceala se duce și vine caldura; a venit caldura, a trecut durerea… (Chelnerul vine) Par egzamplu… (pune mana pe falca) lucreaza magnetismul… arde… foc… Pfu! cald mi-e! (Chelnerul a pus pe masa romul) Un rom și țal!
CHELNERUL: Cinci romuri: unu și cinzeci.
CATINDATUL (dand romul pe gat) : Șase…
CHELNERUL: Nu, cinci…
CATINDATUL: Ba șase… Cinci cu asta care l-am baut, și cu unul, care o sa mi-l aduci acuma, șase. (platește) Lucreaza strașnic magnetismul… Și am sa tachinez asta-seara!… da, am sa tachinez!… pe toate am sa le tachinez! (merge cam șovaind la o oglinda în stanga sa-și dreaga miza)Strașnic de cald!

SCENA II

CATINDATUL, DIDINA, apoi CHELNERUL
DIDINA (intra prin fund de la stanga, coboara la masa din dreapta și șade; e în costum de polonez: caiaca cu brandeburguri, mantaluța cu blana, pantaloni în cizme cu caramb; în cap caciula poloneza cu un pompon mare, batand în masa) :Baiete! (își scoate masca și se șterge cu batista)
CHELNERUL (intrand cu romul): Vine!
CATINDATUL (întorcandu-se și punandu-și masca): O masca… Am s-o tachinez… (Chelnerul, dupa ce a lasat romul pe masa la stanga, trece la dreapta langa Didina)
DIDINA: O bere.
CHELNERUL: Vine!
DIDINA (care a observat pe Catindatul, se întoarce cam cu spatele ca sa nu-i vaza fața. Catindatul bea rom, sufla mereu de caldura și se uita cand pe o parte, cand pe alta la Didina) : N-a venit Nae înca… (scoate o scrisorica și o citește) „Prea iubita mea angela, s-a întamplat un caz de o comedie mare în chestia noastra prin respectivul tau Pampon și o individa!… Trebuie sa ne vedem deseara ca sa-ți spui cum curge în defavor toata intriga asupra romanțului nostru, sa juri ca devine ca la teatru, pentru care nu cumva sa lipsești deseara de la bal cum ne-a fost vorba. Trimete-l pe Pampon sa joace conțina și vino negreșit… Al tau adorant pana la moarte… Nae”… Douasprece aproape, și nu mai vine. (Chelnerul aduce berea, o pune pe masa la Didina și iese)
CATINDATUL: Pfuu! (Didinii) Bonsoar, masca… (aparte) Am s-o tachinez… (tare) Ce mai faci?
DIDINA (care îndata ce i-a vorbit Catindatul și-a pus masca): Bine, mersi! Uite beau o bere… Da d-ta ce faci?
CATINDATUL: Și eu bine, mersi; ma magnetizez cu jamaica.
DIDINA: Îmi pare bine.
CATINDATUL: Și mie nu mai puțin, parol! (aparte cu chef) Al dracului știu sa le tachinez.
DIDINA (batand în masa și sculandu-se): Sa-l mai caut în bal…
CATINDATUL (bandu-și picatura din fund a paharului): Ce, te duci, masca?
DIDINA: Da, masca, ma duc. (Chelnerul vine din dreapta) O bere, o platesc. (arunca banii pe masa)
CATINDATUL (catra Chelner): Și mie o jamaica… (catra Didina) Nu mai stai nițel ? sa mai beau un magnet și pe urma te joc.
DIDINA: Nu, mersi.
CATINDATUL: Sa te joc o… conțina oarba. (rade)
DIDINA (aparte): Conțina oarba? sa ma fi cunoscand? (pleaca sa iasa)
CATINDATUL: Pe doua consumații și-o gurița mazu. (rade) Strașnic tachinez… (o urmarește pana la ușe)
DIDINA (aparte): Mazu ? m-a cunoscut. (iese repede, în fund, la dreapta; ieșind, pomponul de la caciula-i cade în scena; chelnerul aduce înca un rom și-l pune pe masa la stanga, așteptand)
CATINDATUL (întorcandu-se de la ușe și coborand) : Strașnic am tachinat-o… (gusta din rom și-l platește.) Și mi-e cald… mi-e cald… mi-e foc de cald! (întorcandu-se și zarind pomponul jos.) Iaca! i-a cazut polinezului istoria de la caciula… (ia pomponul și și-l pune-n piept.) Haha! Acu sa vezi cum o tachinez. (trage repede paharul de rom și iese iute dupa Didina.) Acu sa vezi cum am s-o tachinez. (se aude în bal polca.)

SCENA III

CRĂCĂNEL singur, în costum de bal, intrand din bufet, apoi CHELNERUL
CRĂCĂNEL (coborand și scoțandu-și masca): Îl cheama Iancu Pampon; i mai zice și „Conțina cu 5 Fanți”; a fost tist de vardiști de noapte la Ploiești: acuma face pe jucatorul de carți; e neînsurat, dar preconteaza pe una Didina Mazu, exmarșanda. I-am luat urma acasa, de acasa la cafenea, de la cafenea iar acasa, și de acasa aici. Trebuie sa fie aici… Am mințit pe Mița ca ma duc la Ploiești, și am venit… Mi-am pus costum ca sa nu ma cunoasca cineva și sa afle Mița… cum e ea geloasa!… (bate-n masa; Chelnerul intra.) Am zis o bere…
CHELNERUL: Vine!
CRĂCĂNEL: A! Asta nu poate ramane jos… Eu, cand îmi trage cineva palme… eu turbez!… cu dinții îl apuc, nu-l las nici mort pana nu-mi spune pentru ce? pentru ce mi le-a tras ? sa știu și eu: pentru ce?… Trebuie sa-mi spuie mișelul numaidecat!… (Chelnerul aduce berea, Cracanel o bea și o platește. Chelnerul ia paharul de bere și paharul de rom ramas pe masa din stanga și iese.) Daca o fi deschis, ma duc drept la el… Dar daca o fi mascat?… (se gandește) A! am gasit… Ma dau binișor pe langa toți barbații și le zic la ureche: „Eu sunt Bibicul, nene Iancule, nu mai poftești ?…” Sa pofteasca în bal sa-mi traga… nu! sa pofteasca, mizerabilul! (își face o țigara ș-o aprinde. Didina urmarita de Catindatul intra.) Cineva! (își pune masca.)

SCENA IV

CRĂCĂNEL, DIDINA, CATINDATUL
DIDINA (intrand): S-a hotarat! nu pot sa scap de dobitocul asta… ma cunoaște.
CATINDATUL (urmarind-o pe pasul de polca, șovaind puțin) : Masca, nu te las; trebuie sa facem o polca.
DIDINA (plictisita) : Mersi, masca, nu joc; fii baiat cumsecade și nu te mai ține dupa mine…
CATINDATUL (aparte): Strașnic le tachinez!…
DIDINA: Ți-am spus o data ca aștept pe cineva?
CATINDATUL: Ce adica, eu nu sunt cineva?
DIDINA (foarte plictisita) : Ba da, decat aștept pe cineva sa ma duca acasa…
CATINDATUL: Da ce, eu nu te poci duce acasa?
CRĂCĂNEL (aparte) : Ăsta sa fie ? ca prea e obraznic… (observa scena.)
DIDINA (împingand pe Catindatul, care vrea s-o ia de zor la polca): Vai de mine! mi-am gasit beleaua cu d-ta, îmi scoți sufletul! (aparte) Ce sa fac ? Cum sa scap ? A! (tare) Masca, am sa te rog ceva: așteapta-ma un minut aici… Ma-ntorc îndata…
CATINDATUL: Da te-ntorci?
DIDINA: Mai e vorba…
CATINDATUL: Sa te-ntorci, sa nu pleci pana nu ne vedem, ca ai pierdut ceva.
DIDINA (plecand) : Eu?
CATINDATUL: Da… (aparte) Acu am s-o tachinez…
DIDINA: Aș! Mofturi!
CATINDATUL: Zau!… cum ai venit, ai? N-ai venit cu pampon? Vrei sa te duci fara pampon?!
CRĂCĂNEL (sarind) : Pampon ?!
DIDINA: Pampon?! Hotarat, ma cunoaște, trebuie sa-mi schimb costumul, sa-mi piarza urma… (iese repede. Catindatul se repede sa iasa dupa ea; Cracanel îl urmarește, îl apuca în ușe și-l trage cu putere înapoi)
CRĂCĂNEL (cu tonul sfidator și melodramatic): Eu sunt Bi-bi-cul, ne-ne Ian-cu-le!
CATINDATUL: Eu nenea Iancu? fugi d-acolo!
CRĂCĂNEL (crescendo): Eu sunt Bibicul, nene Iancule; nu mai poftești? poftim de! ba nu, nu! ia poftim…
CATINDATUL: Ce sa poftesc, domnule? știi ca ești curios d-ta!…
CRĂCĂNEL (crescendo): Eu sunt Bibicul, nene Iancule!
CATINDATUL: Bine, d-ta poți sa fii Bibicul, dar vezi ca asta-i asta, ca eu nu sunt nenea Iancu… Nenea Iancu e frate-meu…
CRĂCĂNEL: Atunci, nen-tu Iancu al d-tale, este o canalie!
CATINDATUL: Da pentru ce, d-le ?…
CRĂCĂNEL: Asta ma privește pe mine…
CATINDATUL: Ba privește familia, sa ma ierți…
CRĂCĂNEL: Și-l aștept aici, pentru ca sa-l iau de piept și sa am o talmacire cu d-lui… Sa vedem: pentru ce? da, pentru ce?
CATINDATUL: Aș! îl aștepți degeaba: nenea Iancu e la Ploiești…
CRĂCĂNEL: Mofturi! e la București…
CATINDATUL (sarind) : Nenea Iancu la București?
CRĂCĂNEL: Da, și are sa vie aici! îl aștept!
CATINDATUL (aparte) : Nenea Iancu! sa vie aici! M-am topit… Sunt nenorocit!
CRĂCĂNEL: Și o sa fii fața și d-ta la talmacire; am sa te pui fața ca sa vezi și d-ta pentru ce nen-tu Iancu al d-tale este o canalie.
CATINDATUL (aparte) : Nenea Iancu! vine nenea Iancu, și asta cum ma cunoaște, o sa ma spuie, o sa ma puie fața!… Trebuie sa-mi piarza urma: trebuie sa-mi schimb costumul… (iese fuga în fund la stanga)
CRĂCĂNEL: Fuge sa-i dea de știre lui nen-su Iancu! Trebuie sa-l țiu de scurt. (iese fuga dupa Catindatul. Se aude în bal semnalul cadrilului)

SCENA V

MIȚA singura, în domino albastru cu flori, apoi CHELNERUL
MIȚA (intrand, își scoate masca): Nu e… N-a venit înca? Îl cunosc… are numai doua costume: un cazac și un turc… N-a venit. Trebuie sa se fi dus sa-și ia pe individa! Trebuie sa vie împreuna! A! sa vie! Dumnezeule! Jur pe tot ce mi-a ramas mai scump, jur pe Statua Libertații de la Ploiești, ca are sa fie o istorie!… (bate-n masa) A! gelozie! Am sa-i omor!
CHELNERUL (intrand din dreapta) : Vine!
MIȚA: Un vermult.
CHELNERUL: Vine. (iese)
MIȚA: Voi sa beau, voi sa beau (cadențand), caci nu e-n lume alta durere, decat durerea ce simțesc eu… (Chelnerul aduce paharul. Se aude cadrilul. Mița bea paharul pe nerasuflate și platește. Chelnerul ia paharul și pleaca) Așa! sa vie acuma.(își pune masca.)

SCENA VI

MIȚA, IORDACHE în costum de turc, apoi CRĂCĂNEL
IORDACHE (vine sufland la masa din stanga): Uf! Am asudat… Trebuie sa ma dau la o gargariseala. (bate-n masa)
MIȚA (se-ntoarce, îl vede și da un țipat) : Turcul! Nae! (se repede la el) Nae! Eu sunt, Mița. (își scoate masca)
IORDACHE: Mița! Coana Mița! Sunt eu, Iordache. (își scoate masca.)
MIȚA: Nae a venit?
IORDACHE: Nu… n-a venit…
MIȚA: Minți! a venit! A! v-am dat de urma. L-am cautat acasa și nu l-am gasit; vardistul mi-a spus ca a plecat în costum de bal în birje. A venit… E aici… E cu ea… Spune; nu minți!
IORDACHE: Ei, da, da! a venit, dar a venit și Cracanel… (își pune masca.)
MIȚA: Cracanel! aicea Cracanel?… (punandu-și masca) Nu-i adevarat! Mangafaua e la Ploiești.
IORDACHE: Ba-i prea adevarat! (Cracanel intra.)
CRĂCĂNEL (intra prin fund și vine ținta la Iordache) : Eu sunt Bibicul, nene Iancule, eu sunt Bibicul; nu ma cunoști?… Poftim de! ia mai poftim de!
MIȚA (aparte) : E Cracanel! îmi cunoaște dominul, trebuie sa mi-l schimb numaidecat. (iese repede în fund la stanga.)
CRĂCĂNEL: Nu raspunzi? nu poftești, nene Iancule?
IORDACHE: Eu nu sunt nenea Iancu, eu sunt nenea Iordache… Pe nenea Iancu cauta-l în bal…
CRĂCĂNEL: În bal? (iese repede-n fund, dreapta)
IORDACHE: Un nenea Iancu trebuie sa gasești în tot balul. (își scoate masca)

SCENA VII

IORDACHE, NAE în costum de cazac, apoi CATINDATUL
NAE (din fund, dreapta) : Iordache… (își scoate masca.)
IORDACHE: Aha! bine ca vii! Știi cine e în bal? ia ghici…
NAE: Cine?
IORDACHE: Mița…
NAE: Mița!
IORDACHE: Și Cracanel… ferește-te! Mița te cauta…
NAE: Cum sa scap de republicana asta?… Nu gasesc pe Didina sa plec…
CATINDATUL (din fund) : Peste putința sa gasesc alt costum: Bibicul ala o sa ma dea de gol lui nenea Iancu… (își scoate masca.)
NAE (își pune masca repede, lui Iordache) : Pune-ți masca! (Iordache își pune masca)
CATINDATUL: Uf! și m-am magnetizat!… Lucreaza magnetismul… Nu mai poci de cald!
NAE (încet lui Iordache) : îl cunoști ?
IORDACHE (asemenea) : Tanarul cu maseaua…
CATINDATUL (vazandu-i) : A! buna idee. (vine la ei vesel) Masca, ma cunoașteți ?
NAE: Nu…
CATINDATUL: Îmi pare rau, v-aș fi rugat ceva…
NAE: Ce?
IORDACHE (încet lui Nae) : Sa-i scoți iar maseaua…
NAE (Catindatului, tare) : Cu placere, neica, dar n-am ostromentele…
CATINDATUL: Ce ostromente ?
IORDACHE: Pentru masea…
CATINDATUL (aparte): Și aștia sunt barbieri… (tare) Aș! maseaua nu o mai scoț; i-am dat de leac: calduri cu magnetism de jamaica…
NAE: Ala-i bun…
CATINDATUL: Uite ce vream eu sa va rog; eu am un frate mai mare în bal, și ma cunoaște, și n-aș vrea sa ma cunoasca… Ce e de facut?
NAE: Știu eu ? și eu aș vrea sa nu ma cunoasca cineva în bal: da daca te cunoaște o data…
IORDACHE: Nu-i alta nimic de facut decat sa plecam din bal…
CATINDATUL: Nu! nu voi sa plec, voi sa mai tachinez, voi sa ma magnetizez bine! Am eu o idee…
NAE: Ce idee?
CATINDATUL: Costumurile d-voastra sunt de la grandirop, ori particulere?…
IORDACHE: Particulere.
CATINDATUL: Și al meu tot particuler. Haide sa le schimbam, și apoi sa mai pofteasca Bibicul sa ma puie fața cu nenea Iancu…
NAE: Faina idee! Bravos! Haide!
IORDACHE: Haide!
CATINDATUL: Haide la grandirop! (ies toți trei în fund la stanga) la cabinet de toaleta! (se aude mazurca în bal; Catindatul iese pe pasul de mazurca)

SCENA VIII

PAMPON în costum, intrand din bal
PAMPON: Este adevarat ca sunt tradus: Didina ma înșeala cu Bibicul, cu amantul femeii aleia. Asta-seara, la cafenea, femeia aia mi-a lasat un bilet; i-am cunoscut slova, e slova din biletul catre Bibicul. Îmi scrie sa viu aici, unde amantul ei are întalnire cu Didina. Nu se poate, zic eu; Didina s-a dus la matușica-sa. Merg degraba acasa, Didina nu e; la matușica-sa, Didina nu e. Ma-ntorc acasa, chem slujnica, îi trag doua perechi ca la poliție și pe urma o supun la intrigatoriu. Spune ca conița a plecat în costum polinez… Aici în bal este! cu el!… cu Bibicul. A! Bibicule! ai scos o femeie din minți — femeie! ochi alunecoși, inima zburdalnica!… asta data n-ai sa scapi… O sa-ți rup șalele… (bate în masa.) 0 mastica! (își pune masca.)
CHELNERUL( : d-afara) Vine!

SCENA IX

PAMPON, CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL (din fund, dreapta): Nu pot sa dau de nenea Iancu, și l-am pierdut și pe frate-sau… (vazand pe Pampon) Pe asta nu l-am cercetat… Acuma îl vaz întai. (Pampon bate iar în masa; Cracanel coborand doi pași, tare și cu ton de sfidare melodramatica) Eu sunt Bi-bi-cul…
PAMPON (sarind): Bibicul!
CRĂCĂNEL: Da, Bibicul, nene Iancule! (își scoate masca) nu mai poftești ?
PAMPON (își scoate masca, fioros, gata sa se repeaza): A! care va sa zica ma cautai, Bibicule?
CRĂCĂNEL (potrivindu-se sa-și ia vant de scapare) : Da, nene Iancule…
PAMPON (același joc crescendo): Și eu te cautam, Bibicule! (se repede.)
CRĂCĂNEL (dandu-se pe dupa o masa): Sa nu dai! sa nu dai! ca fac scandal… Chem poliția… stai sa ne deslușim!
PAMPON: Mișelule, sa ne deslușim, ai? Dupa ce ma ataci la sacrul meu amor; amagești o ființa nevinovata… o femeie… femeie! ochi alunecoși, inima zburdalnica!…
CRĂCĂNEL (urmandu-și jocul) : Eu? amagesc o femeie?… Eu nu am amagit nici o femeie; ele m-a amagit pe mine… și multe; nu știu nimic la sufletul meu.
PAMPON: Minți!
CRĂCĂNEL: Nu minț… Nu da! nu da! ca fac scandal. Sa ne deslușim: e încurcatura la mijloc… Spune care femeie…
PAMPON: O știi bine, Didina…
CRĂCĂNEL: Nu cunosc nici o Didina. Pe amanta mea o cheama Mița…
PAMPON: Da, pe amanta ta o cheama Mița; dar, ca un mișel ce ești, nu te-ai mulțumit cu o amanta… Ai atacat și pe amanta mea Didina… Ai nenorocit-o!
CRĂCĂNEL: Nu-i adevarat!
PAMPON: Am dovezi: ai uitat la Didina un bilet de abonament la frizerie.
CRĂCĂNEL: Nu-i adevarat! eu nu ma raz cu abonament, eu ma raza la carte.
PAMPON: Și un bilet de la amanta ta…
CRĂCĂNEL: De la amanta mea? Îți spui eu ca e încurcatura.
PAMPON: Nu e nici o încurcatura, mișelule! Amanta ta, Mița, îți scrisese de miercuri ca te așteapta, ca Mangafaua pleaca la Ploiești.
CRĂCĂNEL: Miercuri?… Ploiești?… Mangafaua?…
PAMPON: Da, și tu, Bibicule, în loc sa te duci la ea, o parasești și te dai pe furiș la amanta mea, la Didina. (se repede) O sa-ți rup oasele… Oasele am sa ți le rup!
CRĂCĂNEL (aparandu-se) : Stai! sa nu dai, ca fac scandal! Mi-e frica de o nenorocire!… (își pune mana la inima sa o astampere.)
PAMPON: Da! sa-ți fie frica de o nenorocire; pentru ca precum ai vrut tu sa nenorocești pe Didina… o femeie! ochi alunecoși, inima zburdalnica!… asemenea sa știi ca o sa te nenorocesc eu pe tine. (se repede.)
CRĂCĂNEL (același joc): Stai! stai, omule, pentru Dumnezeu!… Mița? miercuri? Ploiești? Mangafaua?… Dumnezeule! am o banuiala… Arata-mi biletul… Eu am fost miercuri la Ploiești…
PAMPON: La Ploiești?
CRĂCĂNEL: Da, la Ploiești… Sa fie cu putința?… Mița? a opta?… Arata biletul!
PAMPON: Iacata-l biletul! (Cracanel se apropie sa vaza biletul; Pampon îl apuca cu mana stanga, și cu dreapta i-arata hartia) A! vrei sa ma-nșeli ? (îl zguduie.)
CRĂCĂNEL (sfarșindu-se de la inima, se moaie din balamale, și cade pe un scaun): Mița! m-a tradus! apa! apa!… Mangafaua… eu… eu sunt!
PAMPON: Mangafaua?
CRĂCĂNEL: Da, Mangafaua!… eu… A opta oara tradus! (ridicand mainile la cer.) Este cu putința, domnule?
PAMPON: A opta oara? (șade langa el.)
CRĂCĂNEL (dezolat): Nu ți le mai spui p-alelalte, ca sunt halimale, domnule, numai una sa ți-o spui, al șaptelea caz de traducere… în vremea razboiului…
PAMPON: Cu un muscal?
CRĂCĂNEL (plin de obida): Nu m-ar fi costisit atata sa fi fost cu un muscal, fiindca eu eram de la început pentru convenție… știi, muscalii luptau pentru cauza sfanta a eliberarii popoarelor creștine de sub jugul semilunii barbare… Dar cu un neamț, domnule!…
PAMPON: Cu un neamț?
CRĂCĂNEL: Fa-ți idee, domnule, ce traducere!
PAMPON: Ei și?
CRĂCĂNEL (plangand): Am plans, cum plang și acuma, caci eu țiu mult la amor; am plans și am iertat-o… pe urma am prins-o iar, și iar am plans și iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des… așa cam de vreo cinci, șase ori… Ce-mi ziceam eu ? Vorba d-tale: femeie! ochi alunecoși…
PAMPON: Inima zburdalnica!…
CRĂCĂNEL: Pana cand, într-o seara, ma duc, domnule, ca de obicei acasa; intru în sala, deșchiz ușa iatacului… întunerec… „Te-ai culcat?” nu raspunde nimini. Inima-ncepe sa bata rau; aprinz lumanarea, și ce gasesc pe masa, domnule?
PAMPON: Ce?
CRĂCĂNEL: Un ravașel: „Mache, m-am plictisit sa mai traiesc cu o rubla ștearsa ca dumneatale. Nu ma cauta; am trecut cu neamțul meu în Bulgaria…”
PAMPON: În Bulgaria? Ce cauta neamțul în Bulgaria?
CRĂCĂNEL (dezolat): Nu știu! Ei! ce te faci, Mache?… de desperare, ce am zis eu? daca n-am avut parte de ce mi-a fost drag pe lume, încai sa ma fac martir al independenții… și m-am înrolat de bunavoie…
PAMPON: Volintir?…
CRĂCĂNEL: În garda naționala… Știi, pentru ca sa-mi mai uit focul… (plange.) Și închipuiește-ți d-ta acum și Mița! (plange) și garda naționala s-a desființat!…
PAMPON: Care va sa zica este un Bibicul…
CRĂCĂNEL: Se-nțelege; n-ai vazut biletul?
PAMPON: Care va sa zica este un Bibicul, care devine în chestie de traducere și pentru mine și pentru d-ta…
CRĂCĂNEL: Firește…
PAMPON (cu tarie): Nu mai plange, nu șade frumos, un volintir ca d-ta…
CRĂCĂNEL: Daca nu pot sa ma stapanesc! mi-e naturelul simțitor…
PAMPON: Trebuie sa-l gasim! Nu plange, nu-i frumos! un volintir! Trebuie sa-l regulam pe Bibicul… Auzi d-ta? doua!
CRĂCĂNEL: Cum sa-l gasim?
PAMPON: ÎI gasesc eu, n-ai grije; eu știu politica poliției. Nu plange: ești volintir! Bibicul nostru e aici în bal… Didina mea este aici în bal…
CRĂCĂNEL: Poate și Mița mea…
PAMPON: Da…
CRĂCĂNEL: Da?
PAMPON (repede): Adica nu! În sfarșit, ce-ți pasa! vino cu mine… Nici o vorba sa nu zici. Lasa-ma pe mine, sa vezi cum îl înhaț eu. Aide… nu plange: ești volintir! pune-ți masca, și aide! (își pune masca)
CRĂCĂNEL: Mița? Mița?… (hotarat) Nu!… o mai iert acum, dar daca s-o mai întampla înca o data… hotarat ma însor! (își pune masca)
PAMPON: Haide… nu, nu plange, ești volintir!… și nici un cuvant! A! Bibicule! (ies amandoi în bal)

SCENA X

MIȚA în costumul polonez al Didinii, apoi IORDACHE în costumul de cazac al lui Nae
MIȚA (scoțandu-și masca; vine din bufet): Ce dracul cauta Cracanel aici ? Ma minte ca se duce la Ploiești… și vine la bal… Nu cumva Mangafaua sare garduri?… Ori a simțit ceva?… Mi-am schimbat costumul la grandirop… Nici el, nici Iordache nu ma mai poate cunoaște… Dar Nae… Naica unde-i ?… Unde e parlitul de Pampon? (Iordache intra) Nae! Sa vedem. (își pune masca și urca în fund spre stanga)
IORDACHE (venind din fund, dreapta și uitandu-se în bal) : A dracului istorie o sa iasa… Cracanel aici, Pampon aici, Mița aici… Numai de-ar fi plecat Nae și Didina…
MIȚA (coborand): Nae! (își scoate masca.)
IORDACHE: Ai! (se întoarce.) Fugi ca mor! Mița? (vrea sa plece.)
MIȚA (taindu-i drumul): Unde pleci, mizerabile?
IORDACHE (îi face semn ca merge în bal sa danțeze)
MIȚA: Nu vrei sa ma cunoști, Naica, ai? Nu vrei sa-mi vorbești? Fugi de mine, ai? (îl apuca.)
IORDACHE (se smucește și vrea sa plece)
MIȚA (sarindu-i înainte): Mișelule, daca mai faci un pas, daca nu vorbești, te nenorocesc. A! mizerabile! ai gandit ca daca mi-ai luat sticluța cu vitrionul, nu o sa mai gasesc alta! Ți-am fagaduit sa-mi razbun și…
IORDACHE: Ei apoi, daca o iei pe coarda vitrionului, nu-mi place. (Mița face un pas înapoi, el își scoate masca) Nu sunt Nae; ce poftești ? Sunt Iordache, na!
MIȚA: A! care va sa zica v-ați schimbat costumul, ca sa ma jucați pe degete!… Și a crezut domnul Nae ca scapa cu atata de mine ?… Unde e Nae ?
IORDACHE: Trebuie sa fi plecat de mult din bal; nu l-am mai vazut; și a plecat cu cheia; pe mine m-a lasat pe dinafara. (Pampon și Cracanel se arata în fund și privesc scena)
MIȚA: A! mizerabilul! (se plimba agitata) Mizerabilul! (vede pe cei din fund și-și pune iute masca; Iordache asemenea)

SCENA XI

ACEIAȘI — PAMPON și CRĂCĂNEL scoțandu-si maștile
PAMPON (lui Cracanel ): Costumul polinez! E Didina cu Bibicul!
CRĂCĂNEL: Cu Bibicul…
PAMPON: Pe el! (Iordache vrea sa plece; Pampon îl apuca de o parte, Cracanel de alta, și-l readuc taraș în scena)
CRĂCĂNEL: Unde te duci, Bibicule?
PAMPON: Stai sa te judec eu, Bibicule…
IORDACHE (zbatandu-se între amandoi): Nu ma cheama Bibicul, ma cheama Iordache!…
MIȚA (aparte): Pampon! (trece repede langa Pampon și-l trage cu putere deoparte; încet) Ești aici ? (își arata figura la o parte și iar se mascheaza.)
PAMPON: Persoana în chestie? Mița?
IORDACHE (luptand sa scape de Cracanel, își scoate masca) : Lasa-ma, domnule!
CRĂCĂNEL (ținandu-l din rasputeri): Stai aci! (se lupta amandoi.)
MIȚA (lui Pampon repede și șoptit): Nu e Bibicul, este Iordache; Bibicul, traducatorul, este îmbracat turc.
PAMPON (sarind): Turc! Turcul care ne-a tachinat adineaori?
IORDACHE: Înțelege odata, domnule, ca nu sunt Bibicul! Ce, ești turbat? vrei scandal?
CRĂCĂNEL (crud): Da! vreau scandal…
PAMPON (dupa ce a vorbit cu Mița încet, trecand repede langa Cracanel, pe care îl apuca și-l trage de mana în fața; Cracanel din smucitura scapa pe Iordache, care iese repede din bal dand cu tifla înapoi) : Lasa-l! nu-i asta! am greșit. Bibicul e turcul, turcul care ne-a tachinat adineaori…
CRĂCĂNEL: Turcul? Aide dupa el… Dar dama asta cine e?
PAMPON: O dama…
CRĂCĂNEL: O dama? bine… Ai dupa turc. (pleaca întai punandu-și masca.)
MIȚA (încet lui Pampon): Nu cumva sa-i spui lui Cracanel…
PAMPON (asemenea): N-ai grije. Ai dupa turc! (își pune masca)
CRĂCĂNEL: Aide dupa turc! (ies toți trei în bal)

SCENA XII

DIDINA în domino roșu, NAE în costumul de la început al Catindatului vin din bufet; apoi IORDACHE, apoi CATINDATUL și O MASCĂ tot din bufet
DIDINA: Da. (își scoate masca, Nae asemenea.) Cand am venit adineaori în bal m-a cunoscut unul. El trebuie sa fi fost, Cracanel al tau… știe ca ma cheama Didina Mazu, știe de Pampon, știe ca-i zice lui Pampon „Conțina cu 5 Fanți”. În sfarșit, m-a cunoscut bine! d-aia mi-am schimbat costumul. Haide, haide, Nae, sa mergem; mi-e frica… (se aude cadrilul)
NAE: Da, haide sa mergem, e tarziu.
IORDACHE (intrand din bal repede): Tot aici sunteți? Plecați, plecați degraba! Cracanel, Pampon și Mița, toți trei, va cauta sa faca scandal… Fugiți!
DIDINA: Aide! (își pune masca)
NAE: Daca am putea sa ieșim fara sa mai dam prin bal… (își pune masca)
IORDACHE: Nu se poate, alta ieșire nu-i; haideți! (își pune și el masca)
CATINDATUL (cu o Masca pe care o aduce cam cu d-a sila la braț; e cu chef, își scoate masca și vorbește tare de tot) : Așa sunt eu… Uite și prietenii.
NAE (încet) : Dracul sa te ia!
MASCA (vrand sa-i scape de la braț) : Lasa-ma.
DIDINA: Cine-i asta? (Nae, Iordache și Didina vorbesc încet deoparte)
CATINDATUL: Așa sunt eu; cand ma magnetizez, mi-e cald… Pfu!… și cand mi-e cald, pfu! tachinez… Trebuie sa te fac un cadril. Iaca ne-am gasit vizaveaua…
DIDINA: Haide! (vor sa plece.)
CATINDATUL: Ce, va duceți? Nu se poate sa va duceți! (le taie drumul.) Trebuie sa facem un cadril.
NAE: Mersi, draguța, ne ducem acasa…
CATINDATUL: Acasa? cu costumul meu? nu se poate. (striga tare.) Daca va duceți, da-mi înapoi costumul, trebuie sa-mi dai costumul, nu te las sa pleci cu costumul…
NAE (încet) : Ne mai întarzie dobitocul!
DIDINA (încet): Schimba costumul și pace!
IORDACHE (încet): Nu se poate, o sa ieșim prin bal: Mița cunoaște costumul…
NAE (încet): Ce e de facut?
IORDACHE (încet) : Spune-i ca mai ramanem…
DIDINA (încet) : Și ne strecuram binișor și ieșim…
NAE (tare) : Daca-i așa, știi ce? ai sa mai ramanem.
IORDACHE: Sa mai ramanem…
DIDINA: Sa mai ramanem…
CATINDATUL: Așa da! Ai sa facem cadrilul…
IORDACHE: În bal?
NAE: Nu merg în bal.
CATINDATUL: Atunci aici; sunt magnetizat, am pofta de cadril, sa-mi fac vant. Unde e nenea Iancu sa ma vaza!
IORDACHE (încet lui Nae și Didinei) : Jucați-l o figura, doua, pana uita de costum, și pe urma o ștergem. (vorbesc încet toți trei)
MASCA: Ți-am spus ca mi-e frica sa nu ma vaza barbatu-meu… (lupta sa scape.)
CATINDATUL: Ei! parca mie nu mi-e frica de nenea Iancu… (Masca se smucește, scapa și fuge; uitandu-se dupa ea) Atata paguba! (merge și invita la danț pe Iordache) Ei, aide! Ce faceți? (își pune masca pentru danț.)
NAE: Ei haide, de! (se aude o figura a cadrilului. Nae danțeaza cu Didina, Catindatul cu Iordache ca dama. La a doua parte a figurii contradanțului, apar în fund Pampon, Cracanel și Mița mascați)

SCENA XIII

CEI DE SUS, PAMPON. MIȚA și CRĂCĂNEL, apoi lume din bal
PAMPON: Iaca turcul! A! în sfarșit. (toți trei coboara melodramatic în fața Catindatului; figura danțului se sparge; Didina, Nae și Iordache se retrag deoparte spre ușa din fund în stanga și asculta; Mița mai la spatele lui Cracanel și lui Pampon, care s-au oprit ținta în fața Catindatului înmarmurit; Mița a scos din buzunar sticluța și pandește.)
DIDINA (încet) : Pampon!
NAE (încet) : Mița!
IORDACHE (încet) : Cracanel!
CRĂCĂNEL (fioros) : Jos masca!
CATINDATUL (tremurand) : Pentru ce?
CRĂCĂNEL: Pana aici ți-a fost, Bibicule! (stau amandoi gata sa-l apuce)
CATINDATUL: Iarta-ma, nene Iancule, nu mai fac! (pune mana sa-și scoața masca)
MIȚA (care a pandit momentul, n-apuca el sa-și scoața masca, și-i arunca sticluța în ochi): Na, mizerabile! (fuge prin fund)
CATINDATUL: A! Sariți! ajutor! (vrea sa fuga)
(Pampon și Cracanel îl înhața și încep sa-i traga; lume mascata și nemascata vine fuga din fund la dreapta; Didina, Nae și Iordache au și disparut în fund la stanga.)
Cortina

ACTUL III

(Decorul actului întai întocmai. Un moment, scena goala. Se aude o birje oprindu-se din goana mare în fund, apoi plecand peste un moment înapoi. Pe urma se aude zgomotul unei chei deschizand broasca. Ușa se deschide de perete. În scena întunerec adanc.)

SCENA I

DIDINA, NAE și IORDACHE în costumurile de la bal, mascați, intra gafaind prin fund; apoi PAMPON, CRĂCĂNEL și CATINDATUL de-afara
NAE: În sfarșit, am ajuns… Aprinde o lampa.
DIDINA: Ne urmarește, trebuie sa ne urmareasca. (Iordache cauta pe dibuite chibriturile pe o masa din fund și rastoarna niște sticluțe) A! m-ai speriat! (Iordache aprinde lampa; lumina în scena) Uf! (își scoate masca; toți și le scot și le arunca fiecare pe cate-o masa.)
NAE: Iordache, scoate cheia d-afara, și-ncuie degrab pe dinauntru. (Iordache executa ordinul.)
DIDINA: Sunt sigura ca s-au luat dupa noi… O sa fie un scandal mare… sunt nenorocita.
NAE: Lasa-i sa vie, n-ai grija; orișicum, avem pe unde scapa.
DIDINA (lui Iordache, care coboara): Zici c-ai vazut dumneata cand i-a aruncat cu vitrion în ochi ?
IORDACHE: Am vazut eu, firește. A strigat o data: „Na, mizerabile!” și paf! (face gestul.) și pe urma a fugit pan lume.
NAE (desperat): Cum? Cum sa scap de nebuna asta? Cum sa ma cotorosesc de republicana? Vrea sa ma bage în primejdie!
DIDINA: Ce scandal! O sa mijloceasca proces, poliție, procuror, și pe urma la jurați… O sa ne dea pan gazete! Sa afle la sigur Pampon… Sunt compromentata… Mi-ai oprit viitorul, d-le Nae.
NAE: Bine, soro, vina mea este? pacatele mele!
DIDINA: Da, firește, vina d-tale… Daca știai cu ce republicana apilpisita de Ploiești ai de-a face, nu trebuia sa ma-ncurci pe mine.
NAE: Bine, neica…
DIDINA: Nu trebuia sa ma-ncurci pe mine.
IORDACHE (care a stat în fund la ușe și a ascultat afara) : St! taceți!
NAE: Ce?
DIDINA: Ai?
IORDACHE: Vine o birje… (se aude o birje)
DIDINA: Nu v-am spus ca ne-a luat urma…
IORDACHE: Taceți! (toți asculta; birja se oprește afara în fund.) S-a oprit aici…
NAE: Hait!
DIDINA: Ei sunt!
IORDACHE: Taceți!
DIDINA: Sa stingem lampa… (merge în varful degetelor în fund.)
NAE (lui Iordache) : Scoate cheia din ușe! (Iordache scoate cheia. Se aud de afara glasul lui Pampon, al lui Cracanel și al Catindatului.)
PAMPON (d-afara) : E lumina! sunt aici!
NAE, DIDINAși IORDACHE (coborand în varful degetelor, misterios) : St!
CRĂCĂNEL (d-afara): Deșchideți! (batai tari în ușe; Didina stinge lampa; întunerec)
CATINDATUL: Deșchideți! (batai mai tari)
NAE: Binișor! încet!
TOȚI DE AFARĂ: Deșchideți! (batai tari)
DIDINA (toți trei au coborat în fața de tot): Ce e de facut?
NAE: Sa ieșim în curte pe fereastra din odaița… St!
PAMPON (d-afara): Ori deșchideți, ori sparg ușa!…
CRĂCĂNEL (d-afara): Deșchideți!
CATINDATUL (d-afara): Ori spargem ușa! (batai grozave)
DIDINA (frangandu-și mainile): Sunt mulți! sparg ușa; îmi vine rau; mor!
NAE: Sa fugim.
IORDACHE: Aide degraba; e minunat! (avand o inspirație.) Sa pofteasca sa sparga ușa… Tii! mare politica mi-a dat în cap… sa pofteasca sa sparga!…
NAE: Sunt turbați! (se aud lovituri grele în broasca ușii.)
IORDACHE: Lasa, ca-i potolesc eu!…
DIDINA: Aide degraba!
NAE: Aide! (toți ies misterios și degraba prin ușa din dreapta)
(Un moment scena goala; se aude lucrare la ușa din fund; ușa se cleatina, se zguduie și în sfarșit cedeaza)

SCENA II

PAMPON, CRĂCĂNEL, CATINDATUL în costumurile de la bal fara maști. Catindatul e plin de pete negre pe tot obrazul; intrare fioroasa.
PAMPON: A stins lampa!
CRĂCĂNEL: Cine are un chibrit?
CATINDATUL (se descheie la costum și scoate dedesubt din jiletca un chibrit de ceara; îl aprinde și îl ține în mana): Aici este la barbierul unde mi-a scos maseaua nevinovata!… De-aia, adineaori, în bal, zicea sa-mi mai scoața una…
PAMPON (care, la lumina chibritului, a dat ocol cu ochii în scena): Nu mai încape vorba, este aici. Aicea este Bibicul! (crud) Am sa-l sfașiu!
CRĂCĂNEL (scrașnind din dinți si zguduind din cap): Cu dinții! cu dinții am sa-l rup! Dupa ce e caz de traducere dubla, ne mai duce din încurcatura în încurcatura; își bate joc de noi… Cu dinții!
PAMPON (aratand pe Catindatul, care schimba chibriturile, — cand se stinge unul aprinde altul): Toata încurcatura devine de la dumnealui…
CATINDATUL: De la mine?
CRĂCĂNEL: Da, de la dumneata…
CATINDATUL: Cum de la mine?
CRĂCĂNEL: Se înțelege…
PAMPON: Pentru ce ți-ai schimbat costumul ? pentru ce ai luat costumul turcului!
CATINDATUL (lui Cracanel ): Nu mi-ai spus d-ta ca e nenea Iancu în bal!… (schimba chibritul.)
PAMPON: Ei! ș-apoi?
CATINDATUL: Cum, ș-apoi ? Daca ma prindea nenea Iancu în bal, ma lua la Ploiești, îmi omora cariera de la percepție.
CRĂCĂNEL: Și cel puțin daca am fi siguri, sigurisimi ca-i aici!… (catre Catindatul.) pentru ca d-ta ca un zevzec ce ești…
CATINDATUL: Pentru ce ma faci zevzec, d-le?
CRĂCĂNEL: Pentru ca daca nu tachinai, nu se-ntampla ce s-a-ntamplat…
CATINDATUL: Ce sa-ți fac? Nu ți-am spus ca nu ma pot stapani? cand ma magnetizez, eu tachinez strașnic… Și nenea Iancu tachineaza cand are magnet, toți ai noștri tachineaza… da nu ca mine.
CRĂCĂNEL: Vezi! vezi ca ești zevzec, cand îți spun eu ca ești zevzec…
CATINDATUL: Pentru ce ma faci zevzec, d-le?
PAMPON: Are dreptate… pentru ca d-ta ți-ai schimbat costumul cu o masca, care nu știi macar ce fel de persoana e.
CATINDATUL: Daca nu și-a scos masca? Nu ți-am spus ca vorbea de masele?… era barbier.
PAMPON: Eu va spui ca sunt aici. Nu ne-am ținut noi dupa birja lor? Birja lor nu s-a oprit aici? Nu s-a-ntors înapoi? N-am oprit noi birjarul care-i adusese? Nu s-a-ntors el cu noi și ne-a aratat ca aici i-a lasat, pe doi barbați și o dama?
CRĂCĂNEL: Da!
PAMPON: Aici sunt, aici, ascunși. Trebuie sa fie aici o lumanare, o lampa… Cine a fost aici, pentru ce a fugit cand am venit noi?… ca a fost cineva aici.
CATINDATUL (aprinzand alt chibrit și mergand la masa unde sunt doua lampi): Aha! iacata o lampa…
CRĂCĂNEL: Aprinde-o!
CATINDATUL (pune mana pe sticla, o scoate și o arunca jos) : Pfu! frige!
CRĂCĂNEL: Ai spart țilindrul!…
CATINDATUL: M-a fript!
PAMPON (repede): Vezi! vezi! e stinsa acuma de curand: a stins-o adineaori cand eram noi la ușe…
CATINDATUL (aprinde alt chibrit și apuca cu mana învelita în pulpana hainei țilindrul de la o alta lampa, pe care o aprinde. Lumina în scena. Vede o masca pe masa): Iacata o masca!
CRĂCĂNEL (la alta masa): Aici înca una!
PAMPON (gasind a treia masca): Înca una! Trei! Sunt aici! (examinand masca) Este scoasa acum de pe obraz… e calda… e asudata! (o miroase tare) Asta e masca Didinii! i cunosc mirosul… Sa-i cautam; aici sunt… (miroase înca o data tare masca) A! a! data asta, Bibicule, nu mai scapi!
CRĂCĂNEL: Trebuie sa punem mana pe el!
CATINDATUL: Trebuie sa-mi dea costumul meu!
PAMPON (fioros): Am sa-l sfașiiu.
CRĂCĂNEL (scrașnind dinții): Cu dinții am sa-l rup!… cu dinții!…
CATINDATUL (punand mana la falca): Eu nu pot sa-l rup cu dinții, dar trebuie sa-mi dea costumul meu! (toți cauta în toate parțile, pe sub mobile, pe care le rastoarna, pe dupa paravan)
PAMPON (vazand ușa din dreapta): O ușe! p-aici! (da cu piciorul tare în ușe, ușa se deschide, el se repede afara în odaița, urmat de Cracanel și Catindatul; se aude rasturnare de mobile în dreapta.)

SCENA III

IORDACHE în costum de oraș, IPISTATUL, doi SERGENȚI DE NOAPTE, apoi PAMPON, CRĂCĂNEL și CATINDATUL
IORDACHE (intrand și oprindu-se în ușe, arata dezordinea din pravalie Ipistatului; cu ton dezolat): Iaca, domnule, iaca în ce hal e pravalia!…
IPISTATUL (grav): Nu-i niminea.
IORDACHE: Pesemne a fugit!… (se aude alt zgomot în odaie.) Scotocesc în odaie! sa nu fuga pe fereastra!…
IPISTATUL (sergenților): Dupa ei degrab! (sergenții, Ipistatul și Iordache se reped spre odaie; în momentul acesta intra Cracanel și Pampon) Stați! Puneți mana pe ei! (sergenții înhața cu putere unul pe Pampon și altul pe Cracanel )
CRĂCĂNEL: Poliția!
CATINDATUL (care a scos și el capul pe ușe, sa intre): Poliția! (își trage repede capul înapoi; Iordache merge repede în odaie)
PAMPON (zbatandu-se în mainile sergentului): Pentru ce, domnule?
IPISTATUL (batand din picior și din mana, aspru): Vorrrba!… Ce cautați noaptea în pravaliile negustorilor?
CRĂCĂNEL: Cautam o persoana…
PAMPON: Da, o persoana…
IPISTATUL (același joc, mai aspru): Vorrrba! Ce persoana?
CRĂCĂNEL: Pe Bibicul.
PAMPON: Pe Bib…
IPISTATUL (același joc, și mai aspru): Vorrrba!
IORDACHE (intrand repede din dreapta, cu gura mare) : Cum Bibicul, ce Bibicul, care Bibicul, domnule? Mofturi! Aici nu șade Bibicul… știe d. subcomisar cine șade aicea. Ia-i, d-le subcomisar, sunt pungași!
PAMPON (ținut strans de sergent): Eu pungaș ?
CRĂCĂNEL: Noi pungași! Așa umbla pungașii îmbracați?
IPISTATUL (și mai aspru, același joc crescendo) : Vorrrba!… Da oamenii de treaba așa umbla?… Pe unde ați intrat?…
CRĂCĂNEL: Pe ușe.
PAMPON: Da, pe…
IPISTATUL (foarte aspru) : Vor…vorrrba!
IORDACHE: Da, pe ușe. Da întreaba-i d-ta cum a intrat pe ușe. A spart-o, d-le. Eu eram în odaița dincolo; am simțit ca sparge cineva ușa: de frica sa nu m-apuce în casa sa ma omoare, am ieșit pe dincolo pe fereastra ca sa dau de știre la secție…
CRĂCĂNEL: Nu-i adevarat!… noi…
PAMPON: Am vazut…
IPISTATUL (aspru rau de tot): Vor… vorrrba! (sergenților) — Haide! luați-i! la secție! (sergenții împing pe Cracanel și Pampon.)
CRĂCĂNEL: D-le subcomisar, îmi pare rau… (sergentul îl împinge) Nu! nu da branci, domnule!
IPISTATUL (grozav de aspru): Vorrrba! (sergenților) Haide odata!
PAMPON (împins de sergent): Da, da nu scapa Bibicul cu asta. (sergentul îl împinge.) Nu! nu da branci, domnule!
IPISTATUL (scrașnind din dinți): Vorrrba! La secție! (sergenții scot, prin fund, în branci pe Pampon și pe Cracanel.)
IPISTATUL (merge dupa ei pana la ușe; cum au ieșit, el se întoarce repede înapoi, și cu tonul foarte dulce): Iordache… știi de ce venisem eu ?
IORDACHE: Cum sa nu știu, daca ți-am facut denunțul sa-i iei…
IPISTATUL: Nu, știi așa vine vorba… Uite ce vream sa te rog eu: am o lista de lotarie. (scoate o lista mare)
IORDACHE: Iar?
IPISTATUL: Un franc numarul… mai sunt numai trei numere!…
IORDACHE: Ce?
IPISTATUL: Un portabac cu muzica: are doua cantece. (scoate portabacul și-l face sa cante)
IORDACHE: Bine, asta parca-l mai puseseși o data la lot; aveam și eu un numar.
IPISTATUL: Da, s-a și tras, la Anul Nou.
IORDACHE: Ei?
IPISTATUL: Am caștigat-o eu; oprisem și eu un numar… Acu o pun iar, voi sa-mi mai încerc norocul… Ma rog ție, nu ma refuza, pune și tu unul… sa le completam odata…
IORDACHE (i da un franc și scrie): Iaca.
IPISTATUL (strange lista, o baga în buzunar și plecand) : Mersi, neica.
IORDACHE (dupa el): Ia vezi, nu da drumul negustorilor alora, pana nu venim eu ori d. Nae; sa vedem, sa nu ne fi luat ceva din pravalie…
IPISTATUL (oprindu-se în ușe cu intenție foarte fina): Vor… vorrrba! las pe mine, îi regulez eu… (iese învartindu-și muzica.)

SCENA IV

IORDACHE singur, apoi CATINDATUL
IORDACHE: Haha! i-am lucrat. Sa vedem cum are sa prinza politica; eu i-am bagat, el sa-i scoața; eu i-am regulat, el sa-i scape… Pana una alta, sa vedem de uratul de dincolo. (merge la ușa din dreapta) Haide, vino!
CATINDATUL (foarte sfios intra): S-a dus?
IORDACHE: S-a dus…
CATINDATUL (tremurand): Daca ma ducea la poliție?! Sa afle nenea Iancu ca m-a dus la poliție!
IORDACHE: Care nenea Iancu ?…
CATINDATUL: Nu ți-am spus? Nenea Iancu, bogasierul, din Ploiești… închipuiește-ți, domnule, sa afle nenea Iancu ca m-a dus la poliție!…
IORDACHE: Las-o asta; te mai doare obrazul?
CATINDATUL: De ce? de masea? Aș! Am magnetizat-o!
IORDACHE: Nu de masea, de vitrion…
CATINDATUL: Ce vitrion?
IORDACHE: Care ți l-a aruncat în ochi la bal.
CATINDATUL: Mi-a aruncat și cu vitrion? Cine mi-a aruncat cu vitrion?
IORDACHE: Dama, de. Uite, ești plin de pete…
CATINDATUL: Aș! aia a fost cerneala violenta, am cunoscut-o dupa miros; m-a stropit și-n gura; îi cunosc gustul: cerneala violenta… Știi, la noi la percepție, cand pic cerneala pe concept, … o data cu limba! (scoate limba și arata cum linge hartia) o șterg… Da închipuiește-ți d-ta, domnule, sa afle nenea Iancu ca m-a dus la poliție!…
IORDACHE: Cine strica? d-ta. Ce cauți sa te amesteci cu vagabonții, cu zamparagiii, cu pungașii… sa spargi uși și sa intri noaptea în pravaliile oamenilor?
CATINDATUL: Zicea ca sa gasim pe Bibicul…
IORDACHE: Mofturi!
CATINDATUL: Bibicul, care mi-a luat în bal costumul meu și mi l-a dat pe asta de turc… (dezolat) Trebuie sa-l gasesc, sa-mi dea costumul meu; trebuie sa mi-l dea… nu pot sa plec fara costumul meu.
IORDACHE: Stai, domnule, ce poftești d-ta? Costumul? Ți-l gasesc eu, ți-l dau eu maine, poimaine, îți dau eu garanție, sa m-apuci pe mine, na! ce mai vrei?
CATINDATUL (foarte dezolat): Îmi trebuie acuma… Cu costumul asta de turc nu ma pot duce sa-mi iau hainele mele. Nenea Iancu m-a cautat la bal, o sa ma caute, o sa m-aștepte acasa… Cum sa dau eu ochi cu nenea Iancu așa turc ?… Ma ia la Ploiești, îmi zdrobește cariera de la percepție.
IORDACHE: Aș! vorba!
CATINDATUL: Și nu-mi poci lua înapoi hainele nemțești, nu ma poci duce maine dimineața la canțilerie…
IORDACHE: Ei, o sa lipsești o zi, ce lucru mare! tot zici ca nu primești leafa…
CATINDATUL: Ma destituie, nu se poate sa lipsesc.
IORDACHE: Asculta-ma pe mine, mai omule; ai mai întai sa tragem clopoțelul la o spițarie; trebuie sa-ți cureți obrazul; nu se poate sa te duci în lume așa parlit…
CATINDATUL: E rau de tot?
IORDACHE: Ești ciuruit; numai în albul ochilor n-ai…
CATINDATUL: Îi închisesem de frica lui nenea Iancu… are palma grea…
IORDACHE: Vino degraba cu mine; cunosc eu un spițer care scoate cerneala cum scoatem noi maselele, odata…
CATINDATUL: Aoleo!
IORDACHE: Vino degraba, nu mai sta; poate te așteapta nenea Iancu. (sufla în lampa și-l ia pe Catindatul sa plece cu el. Întunerec)
CATINDATUL: Aide… (ieșind) Dar fa-ți idee, domnule, sa afle nenea Iancu ca m-a dus la poliție!… (ies, închizand bine ușa)

SCENA V

MIȚA singura în costumul de la bal, apoi DIDINA asemenea
MIȚA (venind din dreapta pe dibuite): Am gasit fereastra din odaița deschisa și am intrat… L-am nemerit? ori nu l-am nemerit ? Da, trebuie sa-l fi nemerit. Da, sunt o cremenala… (se retrage pe dibuite dupa paravan.)
DIDINA: Mare istorie!… Am înghețat așteptand afara în frig: a trebuit sa intru înapoi pe fereastra. Nae trebuie sa vie numaidecat cu Pampon. Trebuie sa pandesc cand or intra aici, sa ies pe fereastra și pe aici mi-e drumul. Sa pofteasca pe urma d. Pampon acasa în costum de bal… sa-l judec eu…
MIȚA: Auz mișcand… e cineva…
DIDINA: S-aprinz o lampa… (merge pe dibuite la masa cu lampile)
MIȚA: Desigur e cineva…
DIDINA (a gasit chibriturile și aprinde lampa) : Așa…
MIȚA: A! (aparte) O femeie! dama de verde! (tare.) A! în sfarșit!
DIDINA (dand un țipat de surprindere, se întoarce): A! (aparte.) O femeie! e republicana!
MIȚA (fierband): V-ați speriat? pardon! Ma recomand! Mița Baston.
DIDINA (cu contenența):Mersi! și eu Didina Mazu.
MIȚA (jocul crescendo): Ce cauți aici, madamo ?
DIDINA (cu un ton mai sus): Da d-ta ce cauți aici, madamo?
MIȚA (jocul crescendo): Eu sunt la amantul meu!
DIDINA (foarte de sus): Și eu sunt la amantul meu!
MIȚA (izbucnind): La amantul d-tale?… Amantul d-tale… a fost… era… este… amantul meu! D-ta, ca o infama, mi l-ai rapit! (luand o poza de atac și cu tonul tragic) Una din noi doua trebuie sa moara!
DIDINA (pregatindu-se de lupta): Sa vedem care… Poftim!
(Mița se repede turbata la Didina, care se repede și ea și o întampina. Amandoua țipa și se încleșteaza, spumand, una de alta.)

SCENA VI

ACELEAȘI — NAE
NAE (aparand în fund, ramane o clipa încremenit) : Sa nu dați la oglinzi, ca sunt cu chirie! (apoi repezindu-se între cele doua femei, le descleșteaza și le împinge pe una într-o parte, pe alta într-alta.)
DIDINA (cazand d-a-ndaratele pe un scaun și leșinand) : A! a! a! (nervi.)
MIȚA (același joc): A! a! a! (nervi.)
NAE: Asta e curat ca la „Norma”… Acu-i acu!… (serepede și le zguduie cand pe una, cand pe cealalta.)
DIDINA (deșteptandu-se brusc); Unde-i republicana?
MIȚA (asemenea): Unde-i infama? (se repede iar una spre alta.)
NAE (oprindu-se la mijloc): Iar? Bre, femeilor, veniți-va-n fire. Vine Pampon! vine Cracanel!
DIDINA: Pampon?
MIȚA: Cracanel?
NAE: Da, Pampon și Cracanel. I-am scapat eu de la secție, unde erau închiși! am pus la cale toate… Drept mulțumire, Pampon, Cracanel și Ipistatul vin aici acum sa faca cinste; s-a dus sa cumpere vin și mezeluri. Nu mai e vreme de mofturi! (Didinii) Vrei sa te lase Pampon ?
DIDINA (repede) : Ba nu! (Didina merge în fund și asculta afara)
NAE (Miții): Vrei sa-l lași pe Cracanel?
MIȚA (trista): Ah! l-aș lasa pe Mangafaua pentru tine… dar nu pot; trebuie mai întai sa-mi fac o cariera…
NAE: Fa-ți-o!
MIȚA: Am fost sa intru la telegraf.
NAE: Electrica ploieșteanca! Ei, și?
MIȚA: Nu m-a primit…
NAE: Pentru ce?
MIȚA: Zice ca n-am înca varsta… (Didina coboara)
NAE: Vezi! apoi nu e mai bun Cracanel, ca nu mai întreaba de varsta? Aide, aide! fiți fete cuminte, ca pe urma ma supar pe amandoua…
MIȚA: Dar Cracanel a aflat… Mangafaua știe tot…
NAE: Nu a aflat nimic, nu știe nimic.
MIȚA: A aflat de la Pampon.
NAE: Nimic!
DIDINA: Și Pampon știe bine…
NAE: Apoi daca n-ascultați… Trebuie sa va spun cum i-am liniștit, ca sa știți și voi ce sa spuneți, cum s-o potriviți… Aide, sa nu dea peste noi aici… (le apuca pe amandoua cu cate o mana și pornește cu ele spre dreapta; Iordache intra.)
IORDACHE (din fund): Vin! sunt la colț!
NAE: La colț? Aideți sa punem odata la cale încheierea comediei aștia… (Nae, Didina și Mița ies, dreapta)

SCENA VII

IORDACHE, apoi PAMPON și CRĂCĂNEL cu butelci, pachete de mezeluri și franzele la subsuoara, apoi NAE
IORDACHE (cazand obosit pe un scaun): De azi-dimineața!… de azi-dimineața, asta merge întruna așa! Ce goana! Ce goana turbata! Doamne! Doamne, ispravește odata istoria asta! sunt trei dupa douasprezece și ma leșin de somn și d-a-mpicioarele!
PAMPON (intrand cu Cracanel ): Haha! domnule Iordache…
CRĂCĂNEL: Ei! domnule, ai vazut ca nu suntem pungași… Stapanul d-tale, d. Nae, în persoana, ne-a scos de la secție.
IORDACHE: Da, domnule Cracanel…
CRĂCĂNEL: Nu ma cheama Cracanel; ma cheama Mache Razachescu. (pune ce a adus pe masa)
PAMPON (același joc): Foarte urat din partea d-tale sa te porți astfel! noi venisem aici pentru Bibicul, nu pentru ce credeai d-ta: nu avem de un astfel harahterul…
IORDACHE: Macar d-ta sa fii ala, sa gasești noaptea despre ziua în pravalia d-tale…
PAMPON: Eu n-am pravalie, domnule: eu nu sunt cupeț, sunt particoler…
IORDACHE: Știu, da zi ca ai… sa gasești trei oameni necunoscuți…
CRĂCĂNEL: Așa e, bine zici, trei. Ce s-a facut uratul ala micul… parlitul… fratele lui nenea Iancu bogasierul? Pe el pentru ce nu l-a luat la secție?
PAMPON: Pesemne a fugit ca un laș…
CRĂCĂNEL: Iaca, mie nu-mi pare rau de ce s-a întamplat, daca oi caștiga portabacul cu muzica.
IORDACHE (repede) : Ați pus și d-voastra la lotaria ipistatului?
PAMPON: Mai era doua numere: unul l-am pus eu, și unul amicul.
IORDACHE (aparte): S-a complectat? A murit francul!…
PAMPON: Domnul Nae unde este?
IORDACHE: Mi se pare ca e dincolo în odaie, sa vedem… (merge pe dupa paravan; catre Nae, care intra din dreapta) . Sunt aici, te așteapta. Așa-i ca a prins bine politica mea? Femeile s-au dus?
NAE: Da, dar o sa se întoarca numaidecat; am regulat bine chestia.
IORDACHE: Cum?
NAE: Ai sa vezi… treci la pod în fața, și așteapta-le… (trece în scena; Iordache iese repede în fund) Ehei! Salutare, neica!
PAMPON (vesel, strangandu-i mana): Salutare și frație!
CRĂCĂNEL (vesel, dar solemn, îl apuca de mana): Mersi, neica; ești un barbat, drept sa-ți spui, nu ca ești frizer, dar ești galant.
PAMPON: Da, foarte galant!
CRĂCĂNEL: Ne-ai facut și mie și prietinului mare bunatate: amandoi o sa-ți ramanem foarte recunoscatori de cate ai facut pentru noi. (îi strange mana calduros)
NAE: N-aveți de ce! îmi pare rau… datoria: se-ntamplase la mine-n casa…
PAMPON: Aida de! nu! ce-i drept e drept, neica, ai facut mult pentru noi…
CRĂCĂNEL (vesel); Și care va sa zica Bibicul erai d-ta, ai? bata-te sa te bata!
NAE: Vezi bine!
CRĂCĂNEL: Și Mangafaua nu eram eu?
NAE: Aș! Mangafaua era unchiul fetii, epitropul…
CRĂCĂNEL: Bata-te sa te bata. (rade)
PAMPON: Și închipuiește-ți, neica Naica, daca te întalneam azi-dimineața, cand am venit întai aici, îmi spuneai numaidecat cum a devenit chestia de ai înfașurat borcanelele cu pomada, care le-a cumparat de aici Didina, în ale doua bilete… și ne lamuream, frate… Dar eu, prost! Sa nu-mi dea în gand sa întreb macar pe Didina… Biata Didina!…
CRĂCĂNEL (aparte): Auzi d-ta! și eu gandeam ca e biletul Miții…

SCENA VIII

ACEIAȘI — IPISTATUL,apoi IORDACHE,apoi DIDINAși MIȚA, amandoua în haine de oraș
IPISTATUL (intrand repede din fund): S-a tras lotul… Acum l-am tras!…
PAMPON: Ei?
NAE: Știu cine l-a caștigat.
IPISTATUL (cu multa naivitate): Iar eu, domnule, închipuiește-ți noroc!
NAE (aparte): A murit francul!
PAMPON: Tii! pacat!
CRĂCĂNEL: Rau îmi pare. (se aude uruitul unei birji, care se oprește în fund)
NAE: St! taceți, mi se pare ca s-a oprit aici o birja…
PAMPON: Da…
IORDACHE (venind repede din fund): Doua dame, vin doua dame.
NAE (naiv) : Doua dame? Ce sa caute la mine doua dame?
CRĂCĂNEL: Doua dame?
PAMPON: Nu cumva?
DIDINA (intrand furioasa prin fund): A! d-le Iancule, în sfarșit! (Iordache, Ipistatul și Nae la o parte vorbesc încet.)
PAMPON: Didina! (Mița intra furioasa și se oprește cu brațele încrucișate în fund)
CRĂCĂNEL: Mița? (cauta sa se ascunza undeva.)
MIȚA (coborand la el): Nu te-ascunde, bibiloiule! gandeai ca nu o sa te prinz, ai? De cand te pasc, gandești? Aici e la Ploiești, ai? în costum de bal, ai? (Mița langa Cracanel îl judeca încet și-l zguduie; Nae dupa paravan; Iordache și Ipistatul cara mezelurile și hutelcile în odaia din dreapta)
DIDINA: De azi-dimineața de cand ai plecat de acasa, cate ceasuri sunt? știi?
PAMPON: Îți spui eu acasa ce a fost…
CRĂCĂNEL: Mițo, Mițo, îți spui acasa…
MIȚA: Nici un cuvant mai mult! aide!
DIDINA: Aide acasa!
PAMPON: Frate, a fost încurcatura, înțelege.
CRĂCĂNEL: Da, o încurcatura…
NAE (ieșind de dupa paravan): Se înțelege c-a fost o încurcatura, cum se-ntampla totdeauna în carnaval… Ei! d-ale carnavalului! Sa-mi dați voie, coconițelor, sa va isplic eu încurcatura pe larg la masa. (Cracanel și Pampon foarte mulțumiți.)
FEMEILE: La masa?
NAE: Da, la masa. Noi, între barbați, pusesem de gand sa îmbucam ceva aicea la noi… Dincolo e cald, masa pusa așteapta… Crez ca nu o sa capat un refuz ?
MIȚA (cu tonul de refuz, înțepata): Mersi, musiu, de invitație.
CRĂCĂNEL (staruitor): Mițo, sa ma vezi cu ghete de brunel cu bizeț pe catafalc!… (încet) Frizer, frizer, da nu știi ce baiat galant e.
PAMPON (Didinii): Daca ma iubești…

SCENA IX

ACEIAȘI — CATINDATUL, curat la fața. tot în costumul de turc
CATINDATUL (intrand din fund triumfator): M-a curațat spițerul!
DIDINA (încet): Cine-i asta?
PAMPON (tot așa): Lasa ca-ți spui eu… (Didina rade.)
CRĂCĂNEL (Miții): Ăstuia i-a dat o nebuna la bal cu o sticluța cu doftorii în ochi!
MIȚA (repede): Și nu l-a ars?
CRĂCĂNEL: Aș! era un fel de cerneala violenta. (Didina trece langa Nae; Mița și toți ceilalți se grupeaza în jurul Catindatului și-l examineaza) Le-a scos toate ?
CATINDATUL: Toate, uite-te. Îți dau un franc pe una…
MIȚA (aparte): M-a-nșelat spițerul… mai bine!
NAE (încet Didinii) : Maine seara la cinci.
DIDINA (asemenea) : Bine!
NAE (asemenea) : Nu bine, negreșit! (Didina trece și ea sa examineze pe Catindatul)
PAMPON: Nu se mai cunoaște deloc…
IORDACHE: Da deloc. (trece în odaia din dreapta)
CATINDATUL: Închipuiește-ți sa ma fi vazut nenea Iancu în halul ala… (toți îl examineaza)
MIȚA (încet lui Nae): Ați șoptit? Ce ți-a șoptit? ce i-ai șoptit?
NAE (asemenea): Ești nebuna? iar începi?… Așteapta-ma maine la opt seara…
MIȚA: Da… (se duc și ei langa Catindatul)
CRĂCĂNEL (uitandu-se în ceafa Catindatului) : Aha! iaca una a ramas în ceafa: adu francul…
CATINDATUL: Las-o aia; aia e de la noi de la percepție; știi, am obicei, dupa ce scriu, șterg condeiul; îl dau pan par. (face gestul la ceafa; toți rad.)
IORDACHE (venind din dreapta): Daca poftiți, masa e gata.
CATINDATUL: Masa? Care va sa zica (lui Nae) ne-ncurcam iar?
NAE: Cu placere, neica.
PAMPON: Aida la masa.
CRĂCĂNEL:Aida! (toți au pornit spre dreapta; Didina cu Pampon, Mița cu Cracanel, Nae cu Catindatul, Iordache cu Ipistatul)
CATINDATUL (punand repede mana la falca, da un țipat):Ai! (se oprește și se întoarce în loc; toți fac asemenea)
TOȚI: Ce e?
CATINDATUL (umbland agitat): Pfu! Pfu! Pfu! Iar m-a apucat; dar rau, rau de tot! (catra Iordache, hotarat) Știi s-o scoți? Scoate-o. (toți privesc pe loc.)
IORDACHE: Lasa ca-i știu eu leacul ei; eu i sunt popa… de la Matei citire… (se repede la masa din fund, ia o pereche de foarfeci mari și vine cu ele încruntat, clanțanindu-le ca la tuns; Catindatului.) Șezi! (Catindatul șade; Iordache cu foarfecele clanțanind îl amenința sa i le bage pe gat)
CATINDATUL (ridicandu-se înseninat): Mersi, neica, mi-a trecut! (toți pornesc veseli și razand spre dreapta)
Cortina