A fost odata un tigru foarte batran. Traia într-un codru des. Despre înţelepciunea lui se dusese vestea prin toate împrejurimile. Dar într-o zi îi veni ceasul sa moara. A poruncit îndata sa vina unicul sau fiu, pe care îl întreba:
– Ştii, tu, fiule , cine are colţii cei mai tari din lume?
– Desigur, tigrul! raspunse fiul.
– E adevarat. Dar stii tu cine are ghearele cele mai ascuţite?
– Desigur, tigrul! raspunse din nou fiul.
– E adevarat şi asta. Şi acum, spune-mi, cine alearga cel mai repede?
– Desigur, tigrul! exclama fiul, fara sa stea mult pe ganduri.
– Şi acum am sa-ţi pun ultima întrebare: Cine este cel mai puternic din lume?
– Tigrul! Tigrul! Tigrul! striga de trei ori puiul.
– Te înşeli, dragul meu. Sa ţii minte de la mine: Cel mai puternic pe pamant este omul! Sa te fereşti a ieşi în calea lui. Sa nu te iei la lupta cu el, ocoleşte-l!
Spunand aceste vorbe, batranul tigru îşi dadu sufletul.
Puiul de tigru ramase apoi multa vreme pe ganduri la cele ce-i spusese parintele sau în ultimele clipe ale vieţii sale. „Dar unde aş putea eu gasi pe acest om? Aş vrea sa-i vad barem cu un ochi, colţii şi ghearele sale.”
Şi puiul de tigru pleca în cautarea omului.
Merse el ce merse şi întalni un asin pascand pe o pajişte. „Poate ca acesta este omul?” se gandi tigrul şi ţipa cat îl ţinura puterile:
– Ei, nu cumva tu eşti omul?
– Nu, raspunse asinul, sunt un prieten patruped al omului.
– Atunci, rogu-te, povesteste-mi cum este omul la înfaţişare. E adevarat ca are colţi mai tari şi gheare mai ascţite ca ale mele?
– Ce tot spui, tigrule, se mira asinul. Omul nu are niciun fel de colţi sau gheare. El e puternic datorita minţii sale.
– Eşti un prost, asinule, nu ştii nimic. Tatal meu mi-a vorbit cu totul altfel despre om, spuse suparat tigrul şi pleca mai departe.
La celalalt capat al poienii, tigrul întalni o camila. Începu sa o întrebe şi pe ea ce ştie despre om. Dar cand aceasta îi spuse ca omul este mic de statura şi ca ea trebuie sa se plece în genunchi ca omul s-o încalece, tigrul nu vru s-o creada.
– Raposatul meu tata mi-a spus ca omul este cel mai puternic de pe pamant şi asta înseamna ca este şi cel mai mare! spuise tigrul amarat şi porni iar prin lume.
Multe zile şi nopţi rataci el prin vai în cautarea omului. Începuse chiar sa-şi piarda nadejdea de a-l mai întalnu vreodata. Cand, deodata, auzi nişte pocnete în pîdure. Se ascunse într-un tufiş, se ghemui şi începu sa priveasca. Langa un copac se afla o fiinţa fara colţi, fara gheare şi chiar fara blana, lovind cu ceva într-un brad.
Din doua sarituri, tigrul ajunse în faţa omului. Îşi înalţa capul şi întreba:
– Asculta, locuitor al padurii, multe animale cunosc în codru, dar vad pentru prima data o aratare ca tine. Aş putea sa te mananc. Nici macar blana nu ai!
– Dar eu nu sunt animal, raspunse taietorul de lemne. Eu sunt om.
Se mira mult tigru şi se gandi: „Pesemne ca batranul meu tata îşi pierduse minţile cand ma speriase cu puterea omului.”
Apoi spuse cu glas tare:
– Acum am sa te mamanc.
Omul îl privi, apoi îi raspunse:
– Asculta-ma, tigrule, ma învoiesc cu ceea ce spui tu. Însa înainte de a muri de colţii şi de ghearele tale, aş vrea sa-ţi arat şi eu ce putere am. Te învoieşti?
– Ei, atunci arata-mi, dar mai repede. Am umblat mult prin munţi şi vai pana sa te gasesc şi acum mi s-a facut o foame grozava.
Omul îl conduse pe tigru în coliba sa, facuta din lemn de esenţa tare, şi-i spuse:
– Coliba asta am facut-o pentru mine. Este o locuinţa foarte buna. Nu patrunde nici ploaia, nu te arde nici soarele şi nici zapada nu poate intra. Nu eşti curios, tigrule, sa vezi cum aratpa pe dinauntru?
– Nu, mai întai sa-mi araţi cum se închide şi se deschide locuinţa ta.
Taietorul de lemne se învoi, intra în coliba şi închise uşa dupa el.
– Acum încearca, tigrule, sa ma scoţi de aici!
Tigrul se arunca furios spre uşa, înfipse ghearele în ea, o zgalţai cu colţii, dar în zadar. Uşa se dovedi a fi mai puternica decat colţii şi ghearele tigrului.
– Ai priceput, tigrule, ce fel de locuinţa am? spuse taietorul de lemne, deschizand uşa. Nu mi-e frica de nimeni în ea.
Tigrul se gandi: „N-am întalnit un animal mai prost decat acesta. El putea doar sa scape de mine, ramanand în locuinţa sa”. Iar cu glas tare adauga:
– Ei, acuma da-mi voie sa vad ce ai acolo, înauntru.
– Poftim, cu multa placere, raspunse taietorul de lemne cu bunavoinţa, invitandu-l pe tigru sa intre în locuinţa sa.
Numai ce tigrul paşi pragul, omul închise repede uşa şi o propti cu un lemn gros. Tigru îşi dadu , în sfarşit seama ca a cazut în capcana şi prinse a urla şi a se arunca în uşa, strigand:
– Da-mi drumul, eu trebuie neaparat sa te mananc, da-mi drumul!
– Acum e prea tarziu, îi spuse taietorul de lemne. Parintele tau ţi-a spus ca omul este cel mai puternic din lume. Tu n-ai vrut sa crezi. Acum te-ai convins singur.
Din acea vreme, în coliba taietorului de lemne sta întinsa pe duşumea o blana moale şi frumoasa.
