A trecut și acest an școlar, Enrico draga, și ma bucur ca, drept amintire a ultimei zile, îți ramane întiparit în minte chipul viteazului baiat, care și-a dat viața, ca sa scape pe aceea a prietenei sale.
Peste cateva zile o sa te desparți de profesorii și de camarazii tai și, pe langa aceasta, am sa-ți dau și o veste trista. Desparțirea n-are sa fiee numai pentru cateva luni, ci poate chiar pentru totdeauna. Tatal tau din cauza profesiei sale este silit sa paraseasca Turinul și noi, firește, o sa mergem cu dansul. Plecam la toamna, astfel ca tu vei fi nevoit sa intri în alta școala.
Îți pare rau, nu este așa, Enrico! Și cum sa nu-ți para rau! Sunt încredințata ca-ți iubești vechea ta școala, unde timp de patru ani, ai avut bucuria sa te duci de doua ori pe zi la învațatura, sa te întalnești cu aceiași colegi, profesori și parinți; unde tatal tau și mama ta veneau voioși sa te aștepte la ieșire. Sigur ca-ți iubești școala, unde ți s-a deschis min-tea, unde ai întalnit atația tovarași buni, unde fiecare cuvant ce ai auzit a fost pentru binele tau. Chiar pedepsele ți-au folosit. Pastreaza totdeauna aceasta dulce amintire și i-ați ramas bun din inima, de la toți acești dragalași baieți. Unii din ei vor ti supuși poate la neajunsuri, își vor pierde parinții; alții vor muri tineri: alții își vor varsa sangele pe campul de bataie; mulți se vor face cinstiți și buni meșteșugari, parinți muncitori, și cine știe daca vreunul din ei nu o sa aduca vreun mare folos țarii sale, și nu-și va caștiga un renume prin vreo fapta însemnata! Desparta-te de ei cu iubire. Lasa o particica din inima ta în aceasta mare familie pe care tatal tau și mama ta o iubesc, pentru ca ea te-a iubit pe tine; în care ai intrat copilaș și din care ieși flacau în toata firea.
Școala ți-a fost mama; ea te-a luat din brațele mele pe cand nu știai înca sa vorbești deslușit și acum mi te înapoiaza mare, voinic, bun și silitor. Eu o binecuvantez, iar tu sa nu o uiți niciodata, fiul meu. E chiar cu neputința sa o uiți. O sa te faci mare, o sa colinzi lumea, o sa vezi orașe mari, monumente minunate și o sa uiți multe din lucrurile vazute; dar cladirea modesta cu obloanele ferestrelor închise, mica gradinița unde a îmbobocit cea dintai floare a inteligenței tale, îți vor ramane întiparite în inima și ți le vei aminti pana la cea din urma zi a vieții tale, precum eu îmi voi aminti în veci casa în care am auzit pentru prima oara glasul tau.
Mama ta.
Cea din urma pagina a mamei mele
