Un cocos se plimba ţanţoş printr-o gradina, sapand cu ciocul, pe alocuri, în cautarea unor seminţe mai de soi. La un moment dat, privirile i-au fost atrase de o perla stralucitoare, îngropata pe jumatate în pamant.
Fara nici o ezitare, cocoşul a ţaşnit catre ceea ce parea o boaba cu un gust nemaicunoscut, a scurmat în ţarana cu ghearele-i ascuţite şi a prins hulpav în cioc micuţa sfera. Abia atunci şi-a dat seama ca acel bob nu era unul de orez, aşa ca l-a scuipat degraba pe pamant.
Chiar în momentul cand voia sa se îndeparteze, plin de dezamagire, perla a strigat dupa el :
– Eu sunt o piatra nepreţuita, scapata din greşeala dintr-un colier minunat. Nicaieri nu ai putea gasi o perla asemeni mie, caci nu pot fi intalnita în orice ocean din lumea asta. În lume exista miliarde de fire de nisip pentru fiecare seaman al meu. Mare noroc ai avut ca m-am aflat în calea ta. Daca m-ai privi cu atenţie şi cu pricepere, ai putea descoperi cat de frumoasa şi valoroasa sunt.
Cocosul i-a mai aruncat o privire înainte de a pleca şi a carait cu dispret:
– Aşa nepreţuita cum te crezi, te-aş schimba într-o clipita pe o boaba de orez.