Cine nu a auzit de renumitul Pacala şi de pacalelile lui? Sa vedem cum şi pe cine a mai reuşit sa pacaleasca…
Odata, Pacala statea la marginea unei paduri. Deodata vede o trasura venind spre el. Repede se scoala, ia un trunchi mare de copac, şi-l ridica drept în sus. În trasura era boierul, cucoana şi vizitiul, care mana caii. Boierul, vazand pe Pacala, spuse vizitiului sa opreasca trasura:
– Buna ziua!
Pacala raspunde:
Mulţamim!
Dar ce faci aici?
– D-apoi, cucoane, ia, am pus şi eu lemnul ista sa se hodineasca olecuţa, ca apoi îl duc acasa. Da dumneavoastra unde va duceţi?
– Eu am auzit de unul Pacala, care pacaleşte oamenii, şi ma duc sa-l gasesc, sa ma pacaleasca şi pe mine.
Pacala îi zice boierului:
– Nu te mai duce, cucoane, ca eu sunt Pacala. Dar acum nu pot sa va pacalesc, ca am uitat pacalitorul acasa.Daţi-va jos din trasura, sa-mi aduc pacalitorul. Dumneavoastra, cucoane, ţineţi lemnul ista bine, sa nu se clatine, ca eu vin îndata.
Cand boierul ţinea cat putea trunchiul sa nu se clatine, Pacala se sui în trasura şi pleca. Se face noapte, şi Pacala nu mai vine. Stau aşa toata noaptea şi a doua zi dupa-amiaza.
Numai ce trece un om.
– Buna ziua! zice omul.
– Buna ziua! îi raspunde boierul.
– Dar de ce staţi dumneavoastra acolea?
– Aşteptam sa vina Pacala de-acasa cu pacalitorul, sa ne pacaleasca. Mi-a spus ca vine degraba cu trasura, şi nu mai vine.
Atunci omul spune boierului:
– D-apoi, cucoane, nu-i destula pacaleala asta, ca s-a dus cu trasura şi cu cai cu tot?
Şi aşa ramase boierul pacalit şi fara trasura.