Traia odata un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu şi un fecior, care se numea Iliuţa. Cat era ziua de mare, Iliuţa nu ştia altceva sa faca decat sa doarma. Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuţa şi i-a zis:
—De maine sa mergi la lucru şi sa nu te intorci pana nu ai sa caştigi un galben.
A plecat Iliuţa. S-a facut ca munceşte un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben.
—Iata, tata, banul muncit!
Parintele a luat banul şi l-a aruncat in foc spunand:
—Acesta nu e ban caştigat de tine!
A plecat Iliuţa. Era trist ca işi necajise parinţii. S-a apucat de munca. Pe la sfarşitul lunii se intoarce acasa.
—Te uita, tata! zice Iliuţa, şi ii intinde un galben cu zimţii noi. Tata il cantareşte in palma şi il azvarle in foc.
—Nu, tata, incepu sa strige Iliuţa, nu-l arunca! E galben muncit!
Se repede cu mainile in flacari, se frige, dar scoate galbenul. Se lumineaza faţa tatalui.
— Vezi, Iliuţa?Aşa e banul muncit. Il preţuieşti cu adevarat!
Banul muncit
