Intr-o seara de primavara, s-a auzit in inaltimile albastre tanguirea ostenita a cocorilor. Soseau din departarile cu lumina, in aceasta adevarata tara a lor. Aici isi clocesc ouale si isi cresc puii.
Stolul se rotea deasupra locurilor vechi si cunoscute.
Iarba prinsese colt fraged si nou. Livezile se impodobeau cu flori albe.
Dupa un timp, cel mai batran dintre cocori a grait catre cei mai tineri:
– Pe oamenii acestia ii cunosc. Maine vor scoate plugurile, pe urma vor arunca samanta in brazda. Iarasi vor fi holde de grau. Iar vor durui morile.
Sa ne alegem un loc aici!
Intr-un tarziu, stolul s-a lasat la pamant. Cocorii isi strangeau aripile cu fosnet de matase veche.
