Zadarnic plânge vântul şi nucii plâng, bătrânii,
Frăgarul din ogradă, şi cumpăna fântânii…
Şi plânge mama biata… şi cum ar vrea s-o-nşele
Povestitorii jalnici ai pribegirii mele.
La mine vii cu cartea, cu gând să-mi dai canoane,
Şi vrei să mă cumineci, părinte Solomoane,
Cucernic faci agheasmă, şi mâna ta, părinte,
Stropeşte casa tatii, ca bine-s-o-cuvinte.
Dar în zadar mă-nvălui încet cu patrafirul
Şi fruntea mea fierbinte o răcoreşti cu mirul…
Zadarnic mamii-i cade o lacrimă pe iie,
Zadarnică e slujba lui sfântu Vasilie!…
