Sus pe gard şedea gaina;
Vulpea îi dadea tarcoale:
— Vai, ma rog zau, dumitale,
Cum te vad aşa frumoasa,
Te-aş pofti la mine-acasa!
Vom vorbi de lupi şi miei
Şi-ţi voi spune de duşmani
Cum sa te fereşti de ei!
— Cu placere, stai un pic,
Zice pasarea îndata,
Banuind un şiretlic.
Şi pe cat ai zice „zau”,
A şi aparut Dulau!
Fuge vulpea, nazdravana,
Aoleu! sa-şi scape blana…
Vulpea si gaina
