Iubito-mbogateste-ti cîntaretul,
muta-mi cu mîna ta în suflet lacul,
si ce mai vezi, vapaia si înghetul,
dumbrava, cerbii, trestia si veacul.
Cum stam în fata toamnei, muti,
sporeste-mi inima, c-o ardere, c-un gînd.
Solar e tîlcul ce tu stii oricînd
atîtor lucruri sa-mprumuti.
O, lumea, daca nu-i o amagire,
ne este un senin vesmînt.
Ca esti cuvînt, ca esti pamînt,
nu te dezbraci de ea nicicînd.
O, lumea e albastra haina,
în care ne cuprindem, strînsi în taina,
ca vara sîngelui sa nu se piarda,
ca vraja basmului mereu sa arda.
