Lumina este şi ea carne,
Dacă o smulgi se rupe
Şi sângeră –
N-aţi văzut niciodată
O halcă de lumină
Aruncată la marginea cerului
Şi începând să putrezească?
Sau n-aţi simţit niciodată
Mirosul de sânge
Al câte unui pârâiaş prelins încet
Dintr-o rază,
Gata să se poticnească
De la o piatră la alta,
Şi nu v-aţi gândit atunci
La zeiasca durere
Consumată acolo
În inima lumilor,
Unde un animal orbitor
Şi în eternitate rănit
Ne ţine pe toţi
În viaţă?