Osul e o bucurie numai atunci când este os al fruntii,
când apara iar nu dezbina,
cum e vertebra alcalina
din toiul greu al carnii si al nuntii.
Ma voi supune la dezobisnuire de
felul meu de-a fi,
dar nu la parasire,
ce-o tine-n dânsul verbul lui a fi.
M-oi dezobisnui si eu de trup,
nascând un Fat-frumos al verbelor,
cum lupul s-a dezobisnuit de lup,
de foame.
Am sa ma dezobisnuiesc de stelele cerului
cum apa îngheata dezobisnuita de fulgul zapezii,
îmi voi lua trupul înfrigurat
si da-l-voi eu însumi sa mi-l pasca iezii.
Sa ma dezobisnuiesc sa mai fiu om
mi-a fost dat destul de usor.
Sa ma dezobisnuiesc sa traiesc
mi-a trebuit doar o moarte cu omor.
De lupi ma dezobisnuiesc cel mai greu,
sunt singuri si pe zapada.
Desigur, va trebui sa ma dezobisnuiesc de singuratate.
Desigur, va trebui sa ma dezobisnuiesc de zapada.
În rest, vreme trece, vreme vine.
