“Principalul e să nu ne pierdem minţile”,
Auzeam mereu
Şi-mi imaginam minţile
Ca pe nişte bobiţe de mercur
Neastâmpărate, greu de stăpânit
Şi gata mereu să se piardă,
Pe care mi-ar fi plăcut
Să le strâng la un loc
Într-o singură bulă strălucitoare,
Aşa cum făcusem o dată
Când se spărsese termometrul,
Culegând în palmă
Sângele lui argintiu.
Adormisem atunci – ţin minte –
Disperată de somn,
Strângând pumnul cu încăpăţânare
Peste sâmburul viu,
În timp ce auzeam
Vorbele îngrijorate ale celor mai mari:
Să nu ne pierdem minţile…
Termometru
