Sub o frunză de arţar,
Stă la umbră un ţânţar,
Sus, un avion subţire
Zbârnâie ca un bondar.
– Ia te uită, stârpitura,
M-a trezit din somn cu gura!
Uite-aşa i se năzare,
Parcă-i cine ştie cine…
Doar că bâzâie mai tare,
Dar încolo-i mic cât mine!