Case putrede, bătrâne
De ruşine şi păcate,
Case negre, dărâmate,
După voi ce mai rămâne?
Sunt strigoii din vechime
Prinşi în var şi-n cărămidă,
Să-i alunge, să-i ucidă
Nu e-n stare încă nime…
Cu răsuflete de ură,
În scrâşnirea lor flămândă,
Ei se-nşiruie la pândă
Pe la orice cotitură.
Orişicât de înainte
Noi împingem carul vieţii,
Ei stropesc în ochi drumeţii
Cu ţărână din morminte.
Staţi cu mâinile-amândouă,
Meşteri mari în apărare,
Căci strigoi, cu mic, cu mare,
Vor să strice casa nouă…
Strigoii
