„Frate, frate de stejar!
Lasă-mă să tai un par
Să-mi fac osie la car.”
„Frăţioare românaş,
Voios parul da-ţi l-aş
Dac-ai face tu din el
Buzdugan de voinicel,
Ghioagă mare ne-strujită,
Cu piroane ţintuită,
Şi cu dânsa de-ai lupta
Să aperi moşia ta.”
„Cornule, ce nu te-ndoi,
De-o creangă să te despoi,
Să-mi fac prăjină de boi?”
„Frăţioare românaş!
Creanga lungă da-ţi-o aş
Ca s-o faci arc de război
S-alungi leşii de la noi.
Lasă boii, frăţioare,
Şi te dă la vânătoare,
Că nu-i timp de plugărie,
Şi e timp de vitejie.”
„Codri, codri, mă jur eu
Să ucid cu braţul meu
De tot cornul un duşman,
De stejar un căpitan.”
Stejarul şi cornul
