Inima înalt-a unei tari
e clopotul ce cîteodata
l-auzi din turn, sau alta data
inima adînc-a unei mari.
La San-Marc, Belem sau Notre-Dame
un clopot însa niciodata
ca inima în piept de fata
nu rasun-asa frumos prin an.
Inima înalta sa-ti ascult,
cu freamatul ce nu se curma,
tu îngaduie-mi, de-a stînga ta,
dupa golul ce m-a-nvins prea mult
si un desert durat în urma,
sa mai cred o data în ceva.
