E-o noapte uda, grea, te-neci afara.
Prin ceata – obosite, rosii, fara zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crîsma umeda, murdara.
Prin mahalali mai neagra noaptea pare…
Sivoaie-n case triste inundara –
S-auzi tusind o tusa-n sec, amara –
Prin ziduri vechi ce stau în darîmare.
Ca Edgar Poe ma reîntorc spre casa,
Ori ca Verlaine, topit de bautura –
Si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa.
Apoi, cu pasi de-o nostima masura,
Prin întunerec bîjbîiesc prin casa,
Si cad, recad, si nu mai tac din gura.
