lui Alex. Mavrodi
Ma-ntrebi ce fac?…
Ce vrei sa fac
Mai mult decat s-astept… sa tac…
Sa casc… sa dorm si… sa visez
Pe fondul roz al unei vechi Ghiordez,
Pe care cateodata sade
Si blonda mea Scheherezade…
Fac ce-am facut si ieri
Si totdeauna –
Ma bat cu vantul si ma cert cu luna…
Din cand in cand ma urc pe deal, spre soare,
Sa ma-ntregesc cu globul lui fierbinte –
O veche si unica sarbatoare
Ce-o praznuiesc de patruzeci de ani…
Cu Oltul, insa, nu mai stau de vorba,
Ca-i monoton si marginit la minte,
Si nu stie sa curga decat spre Dragasani…
Fac pe Narcis in apa din fantana,
Sarut pe Maica Domnului de pe troita,
Pe Sfantul Petre-l duc spre cimitir de mana
Citesc pe Jules Laforgue
Si pe Arthur Rimbaud,
Iar cand imi iese-n cale Domnul Nita –
Invatator si… carciumar si… deputat…
Ma-nchin umil in fata Cristosului din sat,
Il scuip in frunte
Si ii dau cu “Huo!”…
Si-asa razbun si pe Laforgue
Si pe Rimbaud…
Iar cand se face noapte si tacere,
Cand boii dorm pe burta
Si oamenii pe spate,
Ma fragmentez in pietre nestemate
Si porcilor ma dau sa ma digere…