Vom spune ca toamna a venit… foarte trist –
La o fereastra melancolica, mi s-a parut ceva,
Însa m-a trezit un glas pozitivist…
Vînt umed, si frunza zboara, undeva.
Am ajuns, acum, pe-un cîmp cu ape…
În lunca, medita un poet cunoscut –
Parea ca de oameni nu mai încape;
De-aceasta-ntamplare, atît de rau mi-a parut.
Eu nu mai stiu nimic, si m-am întors acasa,
Uitati-va ce gol, ce ruina-n amurg –
Amurgul galben m-a-ngalbenit, si m-apasa,
Cu geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.