S-astept sa vie viata cu cosurile pline
Si sa-mi astearna daruri din zari pîna la mine?
S-astept în noaptea goala s-aud suind un pas
De prieten fara nume, strain si fara glas?
Cu aripi adormite în dimineata lunii
S-stept sa mi se-ntoarca în streasina lastunii?
S-stept poat-amintirea sa-si mai încerce cheia
La poarta dintre dafini, s-astept cumva scînteia
Luminilor pierdute în pulbere si scrum?
La mine nu mai urca de-a dreptul nici-un drum;
De-abia o cararuie, o dîra ca de fum.
Nu intra nici o usa, n-am prag, n-am palimar,
Doar stelele se-ngîna cu noaptea-ntr-un artar.
Ce sa astept sa vie si ce sa înteleg,
Când peste mine timpul se prabuseste-ntreg?
S-astept?
