Dumnezeu al libelulelor, al fluturilor de noapte,
Al ciocârliilor şi al bufniţelor,
Dumnezeu al râmelor, al scorpionilor
Şi al gândacilor de bucătărie,
Dumnezeu care i-ai învăţat pe fiecare altceva
Şi ştii dinainte tot ce i se va întâmpla fiecăruia,
Aş da orice să înţeleg ce-ai simţit
Când ai stabilitit proporţiile
Otrăvurilor, culorilor, parfumurilor,
Când ai aşezat într-un cioc cântecul
Şi în altul croncănitul,
Şi-ntr-un suflet crima şi în altul extazul,
Aş da orice, mai ales, să ştiu dacă ai avut remuşcări
Că pe unii i-ai făcut victime şi pe alţii călăi,
Egal de vinovat faţă de toţi
Pentru că pe toţi i-ai pus
În faţa faptului împlinit.
Dumnezeu al vinovăţiei de a fi hotarât singur
Raportul între bine şi rău,
Balanţa menţinută cu greu în echilibru
De trupul însângerat
Al fiului tău care nu-ţi seamănă.