Infinit! infinit!
Aduna-ti boltile deodata
In vuiet prelungit.
Demonic Infinit!
Descinde-n mine cum descind
Tenebrele in schit,
In care sunete se-ntind
Dintr-o cupola spre zenit,
Stropita-n crestet cu argint.
Cu tine dorul am
Sa fiu rasplamadit si sters
In slava mea de miligram
De praf, suflat in univers.
Si da-mi virtutea unui bram,
Pamantu-n vraji sa ti-l destram.
Sa-mi fie verbul limba
De flacari vaste ce distrug,
Trecand ca serpii cand se plimba:
Cuvantul meu sa fie plug.
Tu, fata solului o schimba,
Lasand in urma lui belsug.
O, da-mi puterea sa scufund
O lume vaga, lancezanda,
Si sa tasneasca-apoi, din fund,
O alta , limpede si blanda.
Si-nghie-ma intreg, in haos,
Umil, senin si multumit
Ca ls in urma mea repaos,
Si-n foaie noua de adaus
La cartea vesnicului mit,
In care visul mi-e strivit
Ca un vlastar de margarit.
