Asa a fost, asa e totdeauna.
Astept cu floarea mea de foc în mîni.
Întrerupîndu-mi preamarite saptamîni,
puternica-mi rasare luna.
În miez de noapte un cutreier sferic.
În spatiu – rîuri, umbre, turnuri, clai.
Liturgic astrul ma-ntîlneste-n vai,
dezbraca patria de întuneric.
Sus în lumina ce fragil
apare muntele!
Cetatea zeilor din ochii de copil
usor se sfarma ca matasea veche.
Materia ce sfînta e,
dar numai sunet în ureche.
