Bine-ai venit, An nou!…
Bine-ai venit…
De cand te-astept aproape-am si albit…
Dar fiindca-mi intri-n casa-ntaia oara,
Te rog sa nu-mi faci casa de ocara…
Nu te grabi sa-mi intri pe furis,
C-abia sosisi…
Noroc ca te-asteptam destept
Sa te previu la timp, sa fii atent,
Si-n clipa marelui eveniment
Sa-mi calci in casa cu piciorul drept…
Si nu uita
Sa-ti lasi ciubotele afara
Si bunda de urs alb, ce ma-nfioara…
Ca Romania nu-i Siberia!…
Asa te vreau!…
Te vreau la trup curat… neprihanit…
Si tot asa la suflet si la minte –
Te vreau sub chipul celui arvunit
Pe treizeci de arginti
Si-un blid de linte!…
Si-acum, ca te-ndurasi sa-mi intri-n casa,
Poftim la masa…
Dar mai nainte de-a gusta
Din vinul si din painea mea,
Deschide-ti ochii bine, ca sa-nveti
Povestea Coliviei cu sticleti…
Si-n urma, daca poti sa te-ntregesti
Cu sfintii din icoanele de pe pereti,
Te rog – de pe parchete si sofa –
Sa-mi schimbi covoarele de Buhara,
Si-n locul lor tu sa-mi intinzi
Numai velinte oltenesti.
Ca sa-mi rasfrang cu ele, in oglinzi,
Podoabele mandriei stramosesti…
Iar pe masutele patrate,
In locul florilor de crin, fanate,
Sa-mi pui in strachine de lut
Craite sangerii, culese
In cinstea viitoarei florarese
Care, probabil, nici nu s-a nascut!…
An nou…
Ai auzit ce-ti cer?…
Nu-ti cer sa faci nimic in casa mea,
Mai mult decat ai face tu-ntr-a ta!…
Iar eu, un biet roman ursit
Sa fiu scuipat si palmuit,
Desi n-am casa cu calorifer,
Te-adapostesc de viscol si de ger
Si te cinstesc asa cum se cuvine
Sa fiu cinstit si eu – macar de tine!…
Te-ntampin ca pe-un frate-adevarat –
Un frate ce-mi va da napoi
Sticletele ce mi-a furat
Alt frate, mult mai mare decat noi!…
Te-ntampin numai cu atat –
Ce mi-a ramas – Un “Ah” in gat,
Si-un gest cu care te primesc
Ca pe-un “Specific romanesc”!…
An nou!…
Fii nou de sus si pana jos!…
Copil al nimanui si-al tuturor,
Copil din flori,
Copil galagios…
Desfasura-te-ncet de pe mosor…
Incet… cat mai incet… si linistit…
Si fii atent ca nu care cumva
Sa ti se rupa firu-n casa mea!…
Bine-ai venit, An nou…
Bine-ai venit!…
