Soldatii dorm cu un brat capatâi
atât de destinsi, ca portocalie
pe chip le rasare fata dintâi
cea din copilarie.
Singur plantonul e treaz
si-i priveste în tacere.
Peste odihna lor, azi
el are putere.
Îi vegheaza privindu-i pe rând
cu privire tandra, ciudoasa
… si deodata începe sa scrie în gând
o lunga scrisoare acasa.
