Din nou revad padurea in care impreuna
Cu tine ratacit-am in noptile cu luna
Si banca solitara pierduta-n flori albastre
Pe care-ades statut-am strangandu-ne de mana
Uimiti de sfanta vraje a fericirii noastre.
Azi dragostea ni-i moarta, si banca-i parasita,
De vantu’ rece-al toamnei padurea-i desfrunzita
Copacii-si clatin varful si crangile isi frang
Si eu si ea-mbraca-vom de-acum haina cernita
Padurea-si plange frunza si eu dragostea mi-o plang.
