I
Vrăbiuţa de la mare
Se bronza pe aripioare.
Mai tăcut decât un peşte,
Pisicotul o pândeşte.
O pândeşte de sub floare
Mustăcind din mustăcioare.
II
Peştişorii trec călare
Pe cai verzi, pe cai de mare.
Cei mai mici şi cei mai mari
Ne privesc prin ochelari.
Mijlociii ca mărime,
Se gândesc numai la rime.
Crabii sunt gândaci stângaci,
Cam urâţi, ce să le faci!
Dar la firea lor stângace
Şi-au făcut o carapace.
Crabii sunt un fel de raci
Mai rotunzi, mai cufundaci.
III
Cu nisipul dat prin sită,
Plaja-i galbenă
Ca mierea,
Doar puţin zaharisită.
Pisicotul Gheară-tare
Se bronzase stând la soare,
Astfel că, la început,
Nici nu l-am recunoscut.
IV
Ştiţi că pisicotul are
Zeci de perne la picioare?
Zece-n spate, zece-n faţă,
Merge lin, nu se agaţă.
Mare javră, mare, mare!
Parcă nici nu are gheare!
V
Labele când şi le linge
De lapte sau de funinge,
Cu ghetuţele lui unse
Se joacă de-a v-aţi ascunse.
Când se spală Pisicot,
Şi o face foarte des,
Negreşit, bineînţeles,
Nu se zgârie pe bot.
VI
Crede c-o să-i meargă strună
Vânătoarea lui de vrăbii.
Ziua-i soare, noaptea-i lună,
Marea-i plină de corăbii.
Hai cu laţul, hai cu sfoara,
Pisicot se crede tare,
Că, de cum se lasă seara,
El nu trece la culcare,
Ci, la cuib, în pom urcând,
Prinde vrabia în gând.
VII
Însă vrabia bronzată
E hazlie, e şireată.
S-a-mbrăcat în cucuvea
Şi-aşteptându-şi musafirul,
Într-o carte răsfoia.
VIII
– Pisicot, coadă de-un cot,
Şi la vârf făcută nod,
Nu te duce la răscruce,
C-o să-ţi fie rău de tot!
IX
Dar mutriţa lui deşteaptă
Nu ascultă, nu aşteaptă.
Şi-n costumul lui de bal,
A căzut într-un canal.
X
Întâmplată întâmplare!
Pisicot a fost luat,
Dus rapid cu o salvare
La spital şi pus în pat.
Are pisicot răbdare,
Are febră foarte mare,
Rupte câteva oscioare,
Şi durere, şi coşmare.
Doctorul i-a dat injecţii,
Mâţa soră-i face frecţii…