De câte ori lovesti pe-un trecator în fata,
tâsneste sânge din obrajii unui înger în cer.
De câte ori arunci o întrebare nedreapta
dincolo de viata ta,
un nou mar al cunoasterii creste
sa-ti prapadeasca samânta cu serpii lui.
Voi treceti si veniti –
subt un mare cântar ce pluteste peste toate,
numai eu stau aici
si nu-mi misc nici un deget.
Faptele si oglindirile lor în ape ceresti
îmi joaca subt ochi.
Miezul noptii a plesnit –
din el cad doisprece sâmburi
pe-un clopot de aur.
Sunt înca tot pe pamânt.