Pentru mândra care-mi place
Nici părinţii n-au ce-mi face,
Nici judele satului,
Nici chiar domnii sfatului.
Domnii şed şi sfătuiesc,
Eu cu mândra mă iubesc
Şi cu dragoste-i şoptesc:
„De ţi-ai face pat afară,
Eu m-aş face vânt de vară
Ş-aş veni la tine-ndată
Să te văd: cum eşti culcată?
Cu faţa către perete,
Cu gura arzând de sete?
Faţa vântura-ţi-o-aş,
Gura săruta-ţi-o-aş!”