Plangea caterinca-fanfara
Lugubru, in noapte, tarziu…
Si singur priveam prin ochene,
Pierdut in muzeul pustiu…
Si-n lumea ochenelor triste
Ma prinse sinistre gandiri –
In jurul meu corpuri de ceara,
Cu hade si fixe priviri.
Si-acea caterinca-fanfara
Imi dete un tremur satanic;
In racle de sticla – princese
Oftau, in dantele, mecanic.
Si-atunci, am fugit plin de groaza
Din sumbrul muzeu fioros,
Orasul dormea in tacere,
Flasneta plangea cavernos.
Plangea caterinca-fanfara
O arie trista, uitata…
Si stam impietrit… si de veacuri,
Cetatea parea blestemata.
