Pana la un punct
Somnul e regenerare,
Daca-l depasesti –
E putrezire.
Da-mi inapoi crinul,
Pe care-l tineam în mana
Si care, în bezna cea mai adanca,
Se deschidea,
Omorandu-mi cu parfumul lui tare
Moartea, cea tematoare de esente.
Moartea omorandu-mi-o de tot,
Crinul,
Pe care-l tineam falnic în mana.
Da-mi-l inapoi!
Visul meu se-ntinde dupa el
Ca o a treia mana.