Cînd anul nu-ti este prielnic
te-ntorci sa te-mpaci printre umbre.
Undeva în trecut te întîmpina pragul.
Cît de aproape una de alta
sub crugul albastru, în Lancram, îsi stau
alaturea cele potrivnice, ziua si noaptea.
Cît de domol se-mpleteste insul acolo cu legea.
Cît de firesc lînga vetre se leaga
prin vremi volnicia si soarta,
si cum se revarsa durerea în tîlc mai înalt totdeauna.
Traiesc înca mumele. Unde ele se tînguie-n jale pagîna,
unde lacrima cade-n tarîna,
rîndunica mai ia si acum cîte-o gura de tina
sa-si faca sub streasina casa.