Nici o corabie nu s-a întors vreodata
Din marile sudului sau de la capricorn
Atât de pura si eleganta fregata,
Cum se intoarce toamna Orion.
Peste paduri inverzite n-a stralucit nicicând
Lumina lui alba.
Nici pe pajisti de fin.
Oceane si munti il vad primavara
plecând si cerul nu-si mai afla multa vreme stapân.
Octombrie urca din nou peste gradini inaltele-i
catarge cu vârfuri de platina si toata iarna,
apoi, corabia de lumina Deasupra lumii uimite se clatina.
Rege al constelatiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi inghetate
sa strabate noaptea marele Orion,
Corabie leganata în eternitate.
Orion
