Nu spune nimanui ce stii si ce-ai vazut:
E-o cale de-a-ntelege mai trista, dar curata.
De cite ori si zborul nadejdii ti-a cazut,
Sa n-afle nici fratia, nici pizma niciodata.
De-ai aripi, ti le-ascunde, da-ai nimburi-de asemeni.
Nu-ti cheltui mireasma, ca rozele si crinii.
Ascunde-ti-o si steaua , ca-n sinul unei cremeni.
Ea stie ca-i zalogul de taina al luminii.
Cladeste-ti, frate, viata cu pesterile-n tine,
Departe de-alta viata, departe de-alta raza,
Si pardosindu-ti noaptea cu lespezi de rubine,
Vei sti tu singur daca se sting ori scinteiaza.
O punte duce-n bezna-ncuiata cu zavor-
Sfarima-i-o si puntea, arunca-ti si unealta.
Tu vei cunoaste singur, si-nvins si-nvingator,
Ce goluri si prapastii iti leaga-o zi de alta.
Nu spune
