Noi suntem seminte si pamantul e al nostru,
Stim cel mai bine locul si patima si rostul,
Stim cel mai bine legea si mersul inainte,
Suntem, dupa nevoie, si lacrima si dinte.
Nu cerem nimanuia nimic, insa oricine
Daca el vrea-l numim si prieten si vecine.
Aici si painea, seara, noi o avem la masa,
Caci ne-am facut-o singuri, zidindu-ne o casa.
Nu zicem rau de nimeni, stapani peste pamant
Noi suntem in picioare, sub noi strabunii sint.
De-aceea poate-n libertate sa luceasca,
Deasupra noastra, universala bolta albastra.
