Noaptea-i furtunoasa, şi superbul domn
În deşert mai cheama fugatorul somn:
O gandire mare sufletu-i îmbata;
Printr-o fapta rara sa triumfe cata.
Printre noapte, ploaie, tunete de foc,
Cu cinci mii de roşii el îşi face loc:
Cum furtuna cade p-ape dormitoare
Si d-odata-nalţa valuri mugitoare,
În ordia turca roşii navalesc…
Turcii se deşteapta, striga, s-ameţesc.
Sunetele d-arme, strigate turbate,
Printre vijelie zbor amestecate;
Caii calca randuri de faramaturi;
Sangele ca ploaia cura din sacuri.
Mohamed sub cortu-i dulcea pace cata;
Vise graţioase sufletu-i îmbata.
Uşile, la cortu-i, iata, se smicesc
Şi pe cal apare domnul romanesc.
Mohamed p-o poarta repede dispare…
Printre umbra deasa cauta scapare.
Cand pe fruntea nopţii ziorile se joc,
Domnul cu romanii las al luptei loc;
Dar sultanul cearca spaima-atat de rara,
Cat, la miezul zilei, fuge spre hotara.
