Trup sfânt din trupul ce se frânge,
Voi, munți de brad și de stejar,
Străjeri ai țării care plânge,
Plini de povești și plini de sânge,
V-au surghiunit peste hotar.
Nu știu, la cronică nu scrie
De când avem același rost…
Ați mai rămas voi mărturie,
Azi numai frunza voastră știe
Să spuie nunta cum ne-a fost…
(volumul Din larg)
