Armia maghiara ţara a-nveliT
Soarele vazand-o, a îngalbenit.
Dar batranul Mircea nu se înspaimanta:
Cu o mica ceata de voinici s-avanta.
Nu ca el voieşte ţara a scapa,
Ci va sa-mplineasca datoria sa.
Unde este timpul cel de barbaţie
Cand murea romanul pentr-o datorie!
Pe un cal ce muşca spuma în zabale,
Printre zi şi noapte el îşi face cale.
– “Fraţii mei! vorbeşte falnicul batran,
Dumnezeu voit-a ca sa mor roman.
Cel ce a sa viaţa ţarii sale-nchina
Piere ca lumina într-a sa lumina.
Ce e-n viaţa ţarii viaţa unui om?
Ce e-n primavara floarea unui pom?
Ceea ce prin stele este-o stelioara
Şi-n nemarginire un minut ce zboara.
Şoimul cand se vede prins de vanatori,
Spun ca îşi sfarama cuib şi puişori.
Astfel decat lanţul braţul sa le-ncinga,
Ce-i roman, ce-i nobil astazi sa se stinga.”
Unde este timpul cel de barbaţie
Cand murea romanul pentr-o datorie?!
