La geamul sufletului tau
Se-ngramadesc parerile de rau.
Le uiti un timp, dar ele se aduna
Si se soptesc alaturi împreuna.
Voiai sa uiti de tot, sa uiti de toate,
Si, încercînd, vazusi ca nu se poate.
Sa fie leac? Sa ti-l aduca cine?
Ca mortile, si ele, se-ngramadesc în tine.
Si lacrima-i amara,
O lacrima de roua si-o lacrima de ceara.
Ca am aprins în geam o lumînare
Si-o candela, la ce-a mai fost si doare.
Au tremurat ca doua stele,
Într-o-ngînare muta între ele,
Mîhnirilor si vietilor trecute,
Rabdate pe tacute.
De cîte ori, traite, ai murit?
Mîhnirile ascunse le-ncepi si n-au sfîrsit.