Cum să nu fiu bătrână, mă,
Dacă am apucat trei rânduri de treierat de grâu?
Când eram mică, se treiera cu caii şi cu boii.
Se făcea o arie mare, rotundă. Se cioplea
O arie rotundă. O măsurau – şi-n mijloc
Băteau un par – steăjer.
Şi-acolo legau doi cai
Şi-i învârteau, până se-nvârtea frânghia după steăjer,
Şi la urmă da-napoi.
Şi iar învârteau, în partea ailaltă.
Şi la urmă, veneau oamenii cu furcile, îi întorceau aşa grâul
Şi scuturau – şi paiele de mai aveau spice, le dădeau afară.
Şi treierau, ce mai rămânea – şi-ncolo şi-ncolo.
Şi atunci dădeau toate paiele afară, cu furcile, cu lopeţile.
Strângeau grâul cu lopeţile la steâjer.
Muierile măturau aria. Şi venea vânturătoarea.
Da’ mai-nainte vânturau cu vântul.
Ce pâine mâncau ei? Numai plesne. Numai bulgări.
Caii
Potcoviţi scoteau bulgării pe arie.
Şi la urmă am apucat batoza.
Se băteau cu ea 5-6000 de kilograme pe zi.
Ei, se termină şi batoza şi veniră combinele.
Cu combinele nici că treieri, nici că iei.
Vezi doar grâul aşa-n picioare, şi gata! s-a dus.
Nu mai e. La Anul.
Uite, grâul ni-l luară de-a-n fuga.
Nici nu l-am văzut Prin comună.
Am văzut maşinile – şi gata! asta a fost tot.
Azi dimineaţă începură seceratul
Şi până acum îl şi-ncărcară şi plecară maşinile cu el la bază
Şi gata. Veniră, strânseră paiele, tractoarele-n urmă arară…
Şi aşa mereu, două, trei zile
Şi suntem gata scuturaţi de grâu.
Se uită oamenii cum se seceră pe moşia lor
Cu indiferenţă, parcă s-ar secera undeva în Bulgaria.
Nu mai vezi seara fum ieşind pe coş,
Ca n-au lemne şi fac mâncare pe aragaz.
Au început să pună cartofii pe la poartă – un rând de cartofi
În drum de-a lungul gardului.
Ăsta ar fi al treilea rând de treierat.
Uite, apucai şi anul 1960, să văd cum se seceră
Fără să vezi bob de grâu.
– Lasă, mamă, că e bine, nu mai ai grijă
Să mergi să faci oameni pe ajutat, pâinea o iei de la Brutărie.
– Treaba voastră, eu spusei ce ştiu.
În secerat era, pfu, ce gloată!
Acum nici nu visează că se seceră.
Cu caii se treiera până prin 1910,1915.
Apoi au început să vină vapoarele, maşina de treierat
Şi Constantin Leancă băga toate paiele, să ţină vaporul încins.
Multe vede omul cât trăieşte şi pate, pate.