Ma uit la flori, ma uit la stele:
Esti chinul dulce al tristetii mele.
Ma uit in mine, ca intr-o chilie,
Ma uit in ceruri, in imparatie,
Ma uit in gol, ma uit in vizuini.
Te caut printre spinii din gradini,
Dau buruienile de-o parte, de otrava,
Si pipai locul urmei tale cu zabava.
Strabat calare sesul, cucuruzul:
Te caut cu vederea, cu auzul.
Ma plec la tranfafiri si le miros
Bobocii din tulpinile de jos.
Fusesi in toate si te-ai dat in laturi.
Incerc sulfina:tu trecusi alaturi.
Intreb plapandele verbine.
Ele raspund ca stie patlagina mai bine.
Zisei soparlei:”A trecut pe-aici?”
Ea m-a trimis la serpi si licurici.
Si neprimind raspuns nici de la stupi,
Ma iau dupa vulturi si lupi.
Am colindat mosia-n lung si lat
Si-am scoborat din leat in leat
Si, ostenit in ravna si puteri,
N-am dat de tine nicaieri.
Oriunde-ncep a cerceta
Trecuse alba, chiar atuncea, umbra ta.
Taria-i de beteala si salba langa salba.
Mi s-a parut odata ca ai fost o nalba.
Dar auzind o soapta, m-am intors:
Vorbise vantul intr-un lan de orz…
“Omul cu soimul cauta mereu
Raspantia lui Dumnezeu.
Noi o vedem in camp si in livede.
El singur are ochi si nu o vede.”
Cu juramantul mortii, cel fara iertaciune,
Toate il stiu pe Domnul:nici una nu mi-l spune.
