Ma las în continuare de mine însumi plâns
ca-n vremea când puneam un ochi albastru
la idee,
si pe deasupra o sprânceana ca sa-l tina strâns
si-ntrors din ce e catre ce e.
Si eu m-as fi dorit un om frumos,
subtire si patrat la falca,
peste stafii victorios
sau cel mai întelept din arca.
De coada as fi tras în sus
cometa adormind în patu-mi,
batut în cuie m-as fi pus
pe cruci de-a lungu-mi si de-a latu-mi.
Dar mi-a fost dat pe lânga os
sa am si nervi si chef de viata,
si eu am vrut sa fiu frumos
asa cum legea ne învata.
Dar, o, am fost asa cum sunt,
cum este osul repetat,
din caramizi, un zid urcând,
haina de lucru si purtat,
pe care nu pot s-o sfâsiu,
mai neavând un brat, o gura,
atâta timp cât am sa fiu
cu însumi, însumi de-o masura.