M-au intrebat, dar au si scris.
“Multumim dumitale, am zis,
Dar nu pricep cum vine
Ca scrii acolo-n catastiv, de mine,
Ca nu-s doar cine stie ce in sat
Si carte nici n-am prea invatat.
Ce carte stiu, e din tarana.
Pui slove mici cu plod, si mi le-ngana
Si le citesc in brazda greierii citeti
Trei nopti intregi si doua dimineti,
Si ele cresc si dau tulpini si foi
De carti infasurate strans, de popusoi.
Scoala mi-e campul, dacal mi-e padurea
Si iscalesc fratia cu securea.
Fa bine, scoate din cotor
Foaia zbarcita-n el, de scriitor,
Si nu ma vinde pe hartie.
Ca satul nostru alta carte stie
Si te-or intinde, de mai mare dragul,
Cu bata, cu toiagul,
Si nu te-or mai scula de prin marar
Nici vraciul cel mai carturar.
Nu-mi place mie omul ca masoara
Si-ti fura umbra cu condei si sfoara.
Nu-mi place cantareala
Si ispitire pe incetineala.
Ce-i dulce sug, si scuip ce-mi face greata:
Atat in batatura mea se-nvata.
Ia-ti drumul cat mai tine soarele,
Sa nu-ti ramaie pe la noi picioarele.”